Löydetty 5396 Tulokset: Totul Este Vanitate
Căci cine sunt eu şi ce este poporul meu ca să avem puterea să-ţi oferim aceste [lucruri]? Căci totul vine de la tine şi din mâna ta [am primit] ceea ce-ţi dăm. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 14)
Străini suntem noi înaintea ta şi călători, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre sunt ca umbra pe pământ şi nu este nicio speranţă. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 15)
Dăruieşte-i lui Solomón, fiul meu, o inimă neprihănită, ca să păzească poruncile tale, mărturiile tale şi hotărârile tale şi să facă totul ca să construiască templul pe care l-am stabilit!”. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 19)
Solomón a mers acolo, la altarul din bronz, înaintea Domnului, care este în cortul întâlnirii, şi a adus o mie de arderi de tot. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 6)
Iată, eu construiesc o casă pentru numele Domnului Dumnezeului meu ca să i-o consacru, să ard înaintea lui tămâie aromată, [să aşez] mereu [pâinea] punerii înainte, să aduc arderi de tot dimineaţa şi seara, [să celebrez zilele] de sabát, cele de lună nouă şi sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru. Aceasta este [o lege] veşnică în Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 2, 3)
Casa pe care eu o construiesc este mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi zeii. (Cartea a doua a Cronicilor 2, 4)
fiul unei femei dintre fiicele lui Dan. Tatăl lui este un om din Tir. El este priceput să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră şi în lemn, cu purpură, cu stacojiu, cu mătase şi cu carmin, să facă orice fel de gravură şi să plănuiască orice fel de proiect care i se va da, împreună cu toţi înţelepţii tăi şi cu înţelepţii stăpânului meu Davíd, tatăl tău. (Cartea a doua a Cronicilor 2, 13)
Drugii erau lungi şi se vedeau capetele drugilor de la arcă în faţa [încăperii] Debír, dar nu se vedeau afară. Este acolo până în ziua de azi. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 9)
Când cei care sunau din trâmbiţe şi cântăreţii au devenit un singur glas, lăudându-l şi mulţumindu-i lui Dumnezeu. Și-au înălţat sunetul trâmbiţelor, al cimbalelor şi al tuturor instrumentelor muzicale şi l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun şi veşnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 13)
Am aşezat în ea arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu fiii lui Israél”. (Cartea a doua a Cronicilor 6, 11)
şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israél, nu este Dumnezeu ca tine nici în ceruri, nici pe pământ: tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor! (Cartea a doua a Cronicilor 6, 14)
Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău Davíd, tatăl meu: ceea ce ai spus cu gura ta, ai împlinit cu mâna ta, cum este astăzi. (Cartea a doua a Cronicilor 6, 15)
