Löydetty 5396 Tulokset: Totul Este Vanitate
I-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechía: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine; căci copiii sunt aproape să se nască, dar [femeia] nu are putere să îi nască. (Cartea a doua a Regilor 19, 3)
Unde este regele din Hamát, regele din Arpád şi regele cetăţii Sefarváim, din Hená şi Ivá?»”. (Cartea a doua a Regilor 19, 13)
Este adevărat, Doamne, că regii Asíriei au distrus popoare şi ţări. (Cartea a doua a Regilor 19, 17)
Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Siónului. În urma ta dă din cap fiica Ierusalímului. (Cartea a doua a Regilor 19, 21)
„Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă neprihănită şi am făcut ce este bine în ochii tăi!”. Şi Ezechía a plâns mult. (Cartea a doua a Regilor 20, 3)
Ezechía îi zisese lui Isaía: „Care este semnul că Domnul mă va face sănătos şi a treia zi voi urca la templul Domnului?”. (Cartea a doua a Regilor 20, 8)
Ezechía i-a răspuns: „Este prea uşor pentru umbră să meargă zece trepte [înainte]. Nu, ci să se întoarcă înapoi zece trepte!”. (Cartea a doua a Regilor 20, 10)
Isaía a zis: „Ce au văzut în casa ta?”. Ezechía a răspuns: „Au văzut tot ceea ce este în casa mea: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat în vistieriile mele”. (Cartea a doua a Regilor 20, 15)
«Iată, vin zile când tot ce este în casa ta şi ce au adunat părinţii tăi până în ziua de azi va fi dus în Babilón: nu va mai rămâne nimic!», zice Domnul. (Cartea a doua a Regilor 20, 17)
Ezechía i-a răspuns lui Isaía: „Este bun cuvântul Domnului pe care l-ai rostit. Nu e aşa? Va fi pace şi siguranţă în timpul vieţii mele”. (Cartea a doua a Regilor 20, 19)
El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu toate lucrurile abominábile ale neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél. (Cartea a doua a Regilor 21, 2)
pentru că au făcut ce este rău înaintea mea şi m-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!»”. (Cartea a doua a Regilor 21, 15)
