Löydetty 507 Tulokset: Sursă De Viață
De dragul numelui tău, Doamne, îmi vei da viaţă. În dreptatea ta, vei scoate sufletul meu din strâmtorare! (Cartea Psalmilor 143, 11)
Voi lăuda pe Domnul în [toată] viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeu lui meu cât voi trăi. (Cartea Psalmilor 146, 2)
I-a chemat pe slujitorii săi cei mai renumiţi, pe cei care crescuseră cu el din tinereţe şi le-a împărţit imperiul său când era încă în viaţă. (Cartea întâi a Macabéilor 1, 6)
Lýsias a auzit că Fílip, cel pe care regele Antióh, fiind încă în viaţă, l-a stabilit să aibă grijă de fiul său Antióh ca să devină rege, (Cartea întâi a Macabéilor 6, 55)
Acum, departe de mine să-mi cruţ viaţa în vreun moment de strâmtorare, căci nu sunt mai bun decât fraţii mei! (Cartea întâi a Macabéilor 13, 5)
că de multe ori au fost războaie în ţară, iar Símon, fiul lui Matatía, preot dintre fiii lui Ioaríb, şi fraţii lui şi-au pus viaţa în pericol şi s-au ridicat împotriva potrivnicilor neamului lor ca să facă stabil sanctuarul şi legea şi au umplut de mare glorie neamul lor. (Cartea întâi a Macabéilor 14, 29)
Imediat, unii dintre cei apropiaţi lui Heliodór l-au rugat pe Onías să-l roage pe Cel Preaînalt să-i dăruiască viaţa lui, care zăcea [dându-şi] ultima suflare. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 31)
În timp ce marele preot făcea ispăşirea, cei doi tineri i-au apărut lui Heliodór din nou, înveşmântaţi şi stând [lângă el]; i-au spus să-i aducă multe mulţumiri lui Onías, marele preot, pentru că datorită lui Domnul i-a dăruit viaţa. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 33)
Heliodór a adus jertfă Domnului şi a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viaţă. După ce s-a despărţit prieteneşte de Onías, a plecat la rege. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 35)
Însă, când Seleúcus a trecut din viaţă şi obţinând Antióh, cel numit Epifánul, domnia, Iáson, fratele lui Onías, a pus mâna prin înşelăciune pe funcţia de mare preot, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 7)
acelea din cauza cărora i-au lovit necazuri mari, fiindcă tocmai aceia al căror fel de viaţă voiau să-l imite şi cu care voiau să se asemene, ei aveau să devină duşmani şi prigonitori. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 16)
Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viaţă, Iáson, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 5)
