Löydetty 3612 Tulokset: Poporul Lui Dumnezeu
Huşái i-a răspuns lui Absalóm: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israél. Cu el vreau să rămân. (Cartea a doua a lui Samuél 16, 18)
Sfatul pe care îl dădea Ahitófel în acele zile era ca şi cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile lui Ahitófel date atât lui Davíd, cât şi lui Absalóm. (Cartea a doua a lui Samuél 16, 23)
Voi merge împotriva lui când el va fi obosit şi când îi vor tremura mâinile şi îl voi înspăimânta. Tot poporul care este cu el va fugi şi eu îl voi lovi numai pe rege. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 2)
Voi aduce înapoi la tine tot poporul după cum [vrei] să se întoarcă orice om pe care tu îl cauţi. Şi tot poporul va fi în pace”. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 3)
Huşái i-a zis: „Tu îi cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii lui că sunt viteji şi că au sufletul amărât ca ursoaica lipsită de pui în câmpie. Tatăl tău este un războinic şi nu doarme cu poporul. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 8)
Acum trimiteţi repede la Davíd şi spuneţi-i: «Nu rămâneţi peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceţi mai departe, ca să nu fie înghiţit regele şi tot poporul care este cu el!»”. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 16)
Davíd şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordánul. Până la lumina dimineţii nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordánul. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 22)
Davíd a mers la Mahanáim, iar Absalóm a trecut Iordánul, el şi tot poporul care era cu el. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 24)
miere, unt, oi şi brânză de vaci pentru Davíd şi pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în pustiu”. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 29)
Davíd a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 1)
Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ióab, o treime în mâna lui Abişái, fiul Ţerúiei, fratele lui Ióab, şi o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies şi eu cu voi”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 2)
Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu eşti ca zece mii şi e mai bine pentru noi ca să ne ajuţi din cetate”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 3)
