Löydetty 570 Tulokset: Popor Ales
Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 1, 1)
Însă mai zic: poate că Israél nu a înţeles? Moise spune cel dintâi: „Eu vă voi face geloşi pe [cei care] nu [erau] un popor; voi aprinde mânia voastră împotriva unui neam nechibzuit”, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 19)
Dar despre Israél spune: „Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi răzvrătit”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 21)
Deci, tot aşa, şi în timpul de acum există un rest ales prin har. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 5)
făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 15, 20)
Salutaţi-l pe Rúfus, cel ales în Domnul, ca şi pe mama lui şi a mea! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 16, 13)
Fraţilor, cugetaţi la chemarea voastră: nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu sunt mulţi puternici, nu sunt mulţi de neam ales, (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 26)
însă Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 27)
Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 28)
Urmăriţi iubirea, dar tindeţi şi spre darurile spirituale, mai ales darul profeţiei! (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 14, 1)
Desigur, aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să aveţi darul profeţiei, căci mai mare este profetul decât cel care vorbeşte în limbi, în afară de cazul în care dă interpretarea, în aşa fel încât comunitatea să primească edificarea. (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi 14, 5)
Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre că, în lume şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu simplitate şi cu sinceritate divină; nu cu înţelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 1, 12)
