Löydetty 2618 Tulokset: Plângea Lui Dumnezeu
Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima înapoi!”. (Cartea întâi a Regilor 18, 37)
Tot poporul a văzut, a căzut cu faţa [la pământ] şi a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. (Cartea întâi a Regilor 18, 39)
Izabéla a trimis un mesager la Ilíe să-i spună: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei! (Cartea întâi a Regilor 19, 2)
El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea acelei hrane, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Hóreb. (Cartea întâi a Regilor 19, 8)
Slujitorii regelui din Arám i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei. (Cartea întâi a Regilor 20, 23)
Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat şi i-a zis regelui lui Israél: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulţime mare în mâinile tale şi veţi şti că eu sunt Domnul»”. (Cartea întâi a Regilor 20, 28)
Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!”. (Cartea întâi a Regilor 21, 10)
Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. (Cartea întâi a Regilor 21, 13)
Dar îngerul Domnului i-a zis lui Ilíe, cel din Tíşbe: „Ridică-te şi urcă în faţa mesagerilor regelui din Samaría şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israél că mergeţi să îl consultaţi pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? (Cartea a doua a Regilor 1, 3)
Ei i-au răspuns: „Un om a urcat în faţa noastră şi ne-a zis: «Mergeţi şi întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israél că tu trimiţi să îl consulţi pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? De aceea nu vei coborî din patul în care ai urcat, ci vei muri’› »”. (Cartea a doua a Regilor 1, 6)
A trimis la el o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci ai lui. Au urcat la el şi, iată, el locuia pe vârful muntelui; şi i-au zis: „Om al lui Dumnezeu, regele a spus să cobori!”. (Cartea a doua a Regilor 1, 9)
Ilíe a răspuns şi i-a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 10)
