Löydetty 2618 Tulokset: Plângea Lui Dumnezeu
De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 23)
Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 25)
în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 26)
Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 29)
Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 2)
De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 3)
La fel, Davíd îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte: (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 6)
după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 17)
n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 20)
Aşadar, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 1)
prin care am obţinut, în credinţă, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 2)
iar speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 5, 5)
