Löydetty 3109 Tulokset: Oameni Ai Lui Dumnezeu
Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteţi-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. (Cartea a doua a Regilor 2, 17)
Regele din Moáb a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine şapte sute de oameni care mânuiau sabia ca să pătrundă până la regele din Edóm, dar nu au putut. (Cartea a doua a Regilor 3, 26)
O femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”. (Cartea a doua a Regilor 4, 1)
Ea a mers şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn şi plăteşte datoria ta şi a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veţi trăi”. (Cartea a doua a Regilor 4, 7)
Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! (Cartea a doua a Regilor 4, 9)
[Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”. (Cartea a doua a Regilor 4, 16)
Ea a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după el şi a ieşit. (Cartea a doua a Regilor 4, 21)
L-a chemat pe soţul ei şi i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă! Vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”. (Cartea a doua a Regilor 4, 22)
Ea a plecat şi a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Şúnem! (Cartea a doua a Regilor 4, 25)
A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte şi i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a făcut cunoscut”. (Cartea a doua a Regilor 4, 27)
A venit un om din Báal-Şalişá. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. (Cartea a doua a Regilor 4, 42)
Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?”. Dar [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”. (Cartea a doua a Regilor 4, 43)
