Löydetty 2942 Tulokset: Născut Din Dumnezeu
Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu! (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 16)
Cinstiţi-i pe toţi, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, respectaţi-l pe rege! (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 17)
Căci este un har dacă cineva, din conştiinţă faţă de Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 19)
Într-adevăr, ce onoare ar fi să suportaţi pedeapsa dacă aţi păcătuit? Dar dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 20)
ci interiorul inimii, cu [podoaba] nepieritoare a unui duh blând şi liniştit care este plăcut lui Dumnezeu. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 4)
Căci aşa se împodobeau, odinioară, femeile sfinte care îşi puneau speranţa în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor: (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 5)
Căci este mai bine să suferiţi făcând binele, dacă aşa vrea Dumnezeu, decât făcând răul. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 17)
Căci şi Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce priveşte trupul, dar înviat cu duhul, (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 18)
celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Nóe, pe când se construia arca în care puţini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 20)
Aceasta este o imagine a Botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ştergere a necurăţiei trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conştiinţe curate prin învierea lui Isus Cristos, (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 21)
cel care, după ce s-a înălţat la cer, este la dreapta lui Dumnezeu şi îi sunt supuşi îngerii, stăpânirile şi puterile. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 3, 22)
pentru a nu mai sluji poftelor omeneşti, ci voinţei lui Dumnezeu, în timpul care rămâne de trăit în trup. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 4, 2)
