Löydetty 2657 Tulokset: Măreția Lui Dumnezeu
Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 2, 20)
Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci degeaba a murit Cristos. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 2, 21)
Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 6)
De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 8)
Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 11)
De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, aşa încât promisiunea să fie zădărnicită. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 17)
Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 18)
Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 20)
Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 21)
Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 3, 26)
Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 4, 4)
Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: „Abbá, Tată!”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi 4, 6)
