Mosaico decorativo

Löydetty 8625 Tulokset: Lor

  • Mântuirea celor drepţi era aşteptată de poporul tău ca şi pieirea duşmanilor. (Cartea Înţelepciunii 18, 7)

  • Aşa cum i-ai pedepsit pe potrivnici, tot aşa, chemându-ne la tine, ne-ai glorificat. (Cartea Înţelepciunii 18, 8)

  • Copiii sfinţi ai celor buni aduceau jertfă în ascuns şi au stabilit legea dumnezeirii într-un singur gând, ca sfinţii să împartă în acelaşi fel şi cele bune, şi cele periculoase, cântând de mai înainte imnurile părinţilor. (Cartea Înţelepciunii 18, 9)

  • Le răspundea glasul confuz al duşmanilor şi se răspândea sunetul plângăcios al copiilor care jeleau. (Cartea Înţelepciunii 18, 10)

  • Dar ei, necrezând nimic din cauza vrăjitoriilor, la moartea întâilor născuţi, au mărturisit că poporul este fiul lui Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 18, 13)

  • Atunci, dintr-odată, i-au tulburat fanteziile viselor înfricoşătoare şi temeri neaşteptate au venit asupra lor. (Cartea Înţelepciunii 18, 17)

  • Dar un om neprihănit s-a grăbit şi a luptat dinaintea lor; luându-şi arma slujirii proprii – rugăciunea şi jertfa de ispăşire cu tămâie – a stat înaintea furiei şi a pus limită vicisitudinii, arătând că era slujitorul tău. (Cartea Înţelepciunii 18, 21)

  • El a învins mânia amară nu prin puterea trupului şi nici prin forţa armelor, ci prin cuvânt l-a potolit pe cel care pedepsea, amintindu-i de jurămintele [făcute] părinţilor şi de alianţe. (Cartea Înţelepciunii 18, 22)

  • Pe haina lui lungă era universul întreg şi [numele] glorioase ale părinţilor erau sculptate pe pietre în patru rânduri, iar măreţia ta era pe diadema capului său. (Cartea Înţelepciunii 18, 24)

  • Asupra celor nelegiuiţi, mânia nemiloasă a rămas până la capăt, pentru că el ştia de mai înainte ceea ce aveau să facă, (Cartea Înţelepciunii 19, 1)

  • Când încă erau ocupaţi cu plânsul şi jeleau pe mormintele celor morţi, un alt gând nebunesc i-a cuprins şi i-au urmărit pe acei fugari pe care-i rugaseră să iasă. (Cartea Înţelepciunii 19, 3)

  • Îi presa necesitatea vrednică de un astfel de sfârşit şi i-a aruncat într-o uitare a celor întâmplate, ca să împlinească pedeapsa care rămânea pentru chinurile [lor]. (Cartea Înţelepciunii 19, 4)


"Ouço interiormente uma voz que constantemente me diz: Santifique-se e santifique!" São Padre Pio de Pietrelcina