Löydetty 3855 Tulokset: Loialitate Față De Dumnezeu
dar Dumnezeu mi-a zis: «Nu-mi vei construi o casă, pentru că tu eşti un războinic şi ai vărsat sânge». (Cartea întâi a Cronicilor 28, 3)
[I-a dat] modelul pentru tot ceea ce era în duhul său: pentru curţile casei Domnului, pentru toate camerele de jur împrejur, pentru vistieriile casei lui Dumnezeu şi pentru vistieriile [obiectelor] sacre; (Cartea întâi a Cronicilor 28, 12)
Davíd i-a zis lui Solomón, fiul său: „Fii tare, ai curaj şi lucrează! Nu te teme şi nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, este cu tine! El nu te va lăsa şi nu te va părăsi până când nu vei termina toată lucrarea slujirii din casa Domnului. (Cartea întâi a Cronicilor 28, 20)
Iată, ai cu tine grupele preoţilor şi ale levíţilor pentru toată slujirea casei lui Dumnezeu; şi, pentru toată lucrarea, tot felul de oameni binevoitori şi pricepuţi în orice fel de lucrare; iar căpeteniile şi tot poporul sunt la cuvântul tău”. (Cartea întâi a Cronicilor 28, 21)
Regele Davíd a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomón, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi fragil, iar lucrarea este mare, căci templul [acesta] nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 1)
Şi, în dragostea mea faţă de casa Dumnezeului meu, am dat din proprietatea mea pentru casa Dumnezeului meu aur şi argint peste şi pe lângă tot ce am pregătit pentru casa sanctuarului: (Cartea întâi a Cronicilor 29, 3)
Au dat pentru slujirea casei lui Dumnezeu: cinci mii de talánţi de aur şi zece mii de daríci, zece mii de talánţi de argint, optsprezece mii de talánţi de bronz şi o sută de mii de talánţi de fier. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 7)
Davíd a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru!”. Şi toată adunarea l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Apoi s-au prosternat înaintea Domnului şi s-au plecat în faţa regelui. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 20)
Solomón şi toată adunarea care era cu el au mers la locul înalt care era în Gabaón – căci acolo era cortul întâlnirii lui Dumnezeu pe care îl făcuse Moise, slujitorul Domnului – în pustiu. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 3)
De fapt, arca lui Dumnezeu fusese dusă din Chiríat-Iearím, când Davíd stabilise să facă pentru ea un cort la Ierusalím. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 4)
În noaptea aceea, Dumnezeu i s-a arătat lui Solomón şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!”. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 7)
Solomón i-a zis lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare îndurare faţă de Davíd, tatăl meu, şi m-ai făcut rege în locul lui. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 8)
