Löydetty 3855 Tulokset: Loialitate Față De Dumnezeu
Fiii lui Israél s-au adunat, şi-au făcut provizii şi au ieşit înaintea lor. Fiii lui Israél şi-au fixat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre. Arám umplea ţara. (Cartea întâi a Regilor 20, 27)
Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat şi i-a zis regelui lui Israél: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulţime mare în mâinile tale şi veţi şti că eu sunt Domnul»”. (Cartea întâi a Regilor 20, 28)
Au stat în tabără unii în faţa celorlalţi [timp de] şapte zile. În ziua a şaptea s-au apropiat în luptă şi fiii lui Israél l-au lovit pe Arám – o sută de mii de pedestraşi – într-o singură zi. (Cartea întâi a Regilor 20, 29)
Aháb a venit acasă trist şi mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei”. S-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. (Cartea întâi a Regilor 21, 4)
Puneţi doi oameni de nimic în faţa lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege». Apoi scoateţi-l, băteţi-l cu pietre, ca să moară!”. (Cartea întâi a Regilor 21, 10)
Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui. [Aceşti] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre şi a murit. (Cartea întâi a Regilor 21, 13)
Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa araméilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului. (Cartea întâi a Regilor 22, 35)
Dar îngerul Domnului i-a zis lui Ilíe, cel din Tíşbe: „Ridică-te şi urcă în faţa mesagerilor regelui din Samaría şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israél că mergeţi să îl consultaţi pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? (Cartea a doua a Regilor 1, 3)
Ei i-au răspuns: „Un om a urcat în faţa noastră şi ne-a zis: «Mergeţi şi întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: ‹Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israél că tu trimiţi să îl consulţi pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? De aceea nu vei coborî din patul în care ai urcat, ci vei muri’› »”. (Cartea a doua a Regilor 1, 6)
[Ahazía] le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care a urcat în faţa voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”. (Cartea a doua a Regilor 1, 7)
A trimis la el o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci ai lui. Au urcat la el şi, iată, el locuia pe vârful muntelui; şi i-au zis: „Om al lui Dumnezeu, regele a spus să cobori!”. (Cartea a doua a Regilor 1, 9)
Ilíe a răspuns şi i-a zis căpeteniei peste cincizeci: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 10)
