Löydetty 470 Tulokset: Iosif în Egipt
Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. (Evanghelia după sf. Luca 4, 22)
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; In 19,38-42) Şi iată că un bărbat, al cărui nume era Iosíf, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept – (Evanghelia după sf. Luca 23, 50)
Fílip l-a întâlnit pe Natanaél şi i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. (Evanghelia după sf. Ioan 1, 45)
A venit, aşadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ţinutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. (Evanghelia după sf. Ioan 4, 5)
şi spuneau: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosíf, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?”. (Evanghelia după sf. Ioan 6, 42)
(Mt 27,57-61; Mc 15,42-47; Lc 23,50-56) După acestea, Iosíf din Arimatéea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilát să ia trupul lui Isus. Pilát i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus. (Evanghelia după sf. Ioan 19, 38)
Au propus doi: pe Iosíf, cel chemat Bársaba, numit şi Iústus, şi pe Matía. (Faptele Apostolilor 1, 23)
din Frígia şi Pamfília, din Egipt şi din părţile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, románi în trecere, (Faptele Apostolilor 2, 10)
Şi Iosíf, numit de către apostoli Bárnaba, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru, (Faptele Apostolilor 4, 36)
Dar patriarhii, geloşi pe Iosíf, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el (Faptele Apostolilor 7, 9)
şi l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, şi l-a stabilit guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui. (Faptele Apostolilor 7, 10)
Auzind Iacób că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinţii noştri; (Faptele Apostolilor 7, 12)