Löydetty 277 Tulokset: Focul Cerului
Înălţimea cerului şi lărgimea pământului, abisul şi înţelepciunea, cine le va cerceta? (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 1, 3)
Apa stinge focul care arde şi fapta bună ispăşeşte păcatele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 3, 30)
Umileşte-ţi foarte mult sufletul, căci pedeapsa celui nelegiuit sunt focul şi viermele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 7, 17)
Nu te certa cu omul vorbăreţ, ca nu cumva să îngrămăndeşti lemne pe focul lui! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 8, 3)
Întoarce-ţi ochiul de la femeia arătoasă şi nu-ţi fixa privirea asupra frumuseţii străine! Pentru frumuseţea femeii, mulţi au rătăcit şi prietenia cu aceasta i-a ars ca focul. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 9, 8)
El a pus alături de tine focul şi apa, spre care, dacă vei voi, îţi vei întinde mâna. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 15, 16)
Focul se aprinde în adunarea păcătoşilor şi mânia ia foc în neamul neascultător. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 16, 6)
El cercetează puterea cerului înalt şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 17, 32)
Pofta fierbinte este ca focul aprins: nu se va stinge până când nu se va îndestula; omul desfrânat în carnea trupului său nu va afla odihnă până când nu-l va arde focul; pentru omul desfrânat, orice pâine este dulce şi el nu va înceta până când va muri. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 23, 17)
Eu singură am înconjurat bolta cerului şi am umblat în adâncul abisurilor. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 24, 5)
După lemn, aşa se aprinde focul; după încăpăţânare se aprinde cearta; după puterea omului este mânia lui, după bogăţie se înalţă mânia lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 28, 10)
Vrajba aţâţată aprinde focul şi cearta aţâţată varsă sânge. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 28, 11)
