Löydetty 8498 Tulokset: Din
El plăsmuieşte cu trudă inutilă, din acelaşi lut, un dumnezeu zadarnic, care, născut cu puţin înainte din pământ, merge după puţin [acolo] de unde a fost luat, când i se va cere cont de suflet. (Cartea Înţelepciunii 15, 8)
A considerat că e un joc de copii viaţa noastră şi că viaţa este un târg profitabil. Spune: „Trebuie să câştigi de oriunde, chiar şi din rău”. (Cartea Înţelepciunii 15, 12)
El ştie mai mult decât toţi că păcătuieşte făcând din materie pământească obiecte uşor de spart şi [chipuri] cioplite. (Cartea Înţelepciunii 15, 13)
Dar pe fiii tăi nu i-au învins dinţii şerpilor veninoşi, ci îndurarea ta a venit în favoarea lor şi i-a vindecat. (Cartea Înţelepciunii 16, 10)
Nelegiuiţii care nu vor să te cunoască au fost biciuiţi de puterea braţului tău, au fost persecutaţi de vânturi surprinzătoare, de grindină şi de furtuni neaşteptate şi au fost consumaţi de foc. (Cartea Înţelepciunii 16, 16)
Din contră, ai hrănit poporul tău cu pâinea îngerilor şi le-ai oferit pâine pregătită din cer, care poate [să dea] plăcere fără trudă şi să satisfacă orice gust. (Cartea Înţelepciunii 16, 20)
Zăpada şi gheaţa suportau focul, şi nu se topeau, ca să se cunoască [faptul] că focul care ardea în grindină şi străfulgera în ploi consuma roadele duşmanilor. (Cartea Înţelepciunii 16, 22)
Acesta, din contră, pentru a-i hrăni pe cei drepţi, uita de propria forţă. (Cartea Înţelepciunii 16, 23)
Dar cei nelegiuiţi, gândindu-se să oprime poporul sfânt, ei, care erau legaţi în întuneric şi prizonieri ai nopţii îndelungate, încuiaţi sub acoperişuri, zăceau fugari de providenţa veşnică. (Cartea Înţelepciunii 17, 2)
Dar ei, în noaptea cu adevărat neputincioasă, ieşită din ascunzişurile de nepătruns ale locuinţei morţilor, erau adormiţi de acelaşi somn, (Cartea Înţelepciunii 17, 13)
sau trecerea neobservată a animalelor săltăreţe, sau sunetul fiarelor care răgeau şi mai pătrunzător, sau ecoul care se răsfrângea din adâncul munţilor, îi paralizau înspăimântându-i. (Cartea Înţelepciunii 17, 18)
Pentru că ei voiau să-i ucidă pe pruncii sfinţilor – un singur copil a fost expus şi salvat – ca pedeapsă, ai luat o mulţime dintre copiii lor şi i-ai ucis pe toţi deodată în apa violentă. (Cartea Înţelepciunii 18, 5)