Löydetty 1042 Tulokset: David în Hebron
Abnér i-a zis lui Davíd: „Mă voi scula şi voi pleca să adun tot Israélul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianţă cu tine şi peste tot ceea ce-ţi doreşte inima”. Davíd i-a dat drumul lui Abnér şi [acesta] a plecat în pace. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 21)
Ióab şi slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete şi aduceau cu ei pradă multă. Abnér nu mai era cu Davíd la Hebrón, căci Davíd îi dăduse drumul, iar el a mers în pace. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 22)
Ióab a ieşit de la Davíd şi a trimis mesageri după Abnér. L-au adus înapoi de la cisterna Sira. Davíd însă nu ştia [nimic]. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 26)
Abnér s-a întors la Hebrón. Ióab l-a dus în mijlocul porţii ca să-i vorbească în linişte. L-a lovit acolo în burtă şi l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 27)
Davíd a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abnér, fiul lui Ner; (Cartea a doua a lui Samuél 3, 28)
Davíd i-a zis lui Ióab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi jeliţi înaintea lui Abnér!”. Iar regele Davíd mergea în urma sicriului. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 31)
L-au îngropat pe Abnér la Hebrón. Regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abnér. Tot poporul plângea. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 32)
Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 35)
Când a auzit fiul lui Saul că Abnér a murit la Hebrón, i-au căzut mâinile şi tot Israélul s-a îngrozit. (Cartea a doua a lui Samuél 4, 1)
Au adus capul lui Iş-Bóşet la Davíd, în Hebrón, şi i-au zis regelui: „Iată capul lui Iş-Bóşet, fiul lui Saul, duşmanul tău care căuta viaţa ta; Domnul îl răzbună astăzi pe stăpânul meu, regele, de Saul şi de descendenţa lui”. (Cartea a doua a lui Samuél 4, 8)
Davíd le-a răspuns lui Recáb şi lui Baaná, fratele său, fiii lui Rimón din Beerót: „Viu este Domnul care mi-a răscumpărat viaţa din orice strâmtorare! (Cartea a doua a lui Samuél 4, 9)
Davíd le-a poruncit slujitorilor lui să-i omoare; le-au tăiat mânile şi picioarele şi i-au spânzurat lângă piscina din Hebrón. Au luat apoi capul lui Iş-Bóşet şi l-au îngropat în mormântul lui Abnér, la Hebrón. (Cartea a doua a lui Samuél 4, 12)
