Löydetty 2774 Tulokset: Copiii Lui Dumnezeu
Símon şi-a dat seama că îi vorbeşte cu înşelăciune, dar a trimis să ia argintul şi copiii, ca nu cumva să provoace duşmănie mai mare în popor, (Cartea întâi a Macabéilor 13, 17)
spunându-se: „Pentru că nu am trimis argintul şi copiii, [Ionatán] a pierit”. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 18)
Ei au trimis copiii şi cei o sută de talánţi. Însă [Trífon] a minţit şi nu l-a eliberat pe Ionatán. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 19)
Cei din cetate au urcat împreună cu femeile şi copiii lor pe zid. Sfâşiindu-şi hainele, au strigat cu glas puternic, cerându-i lui Símon să le dea [mâna] dreaptă. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 45)
Salvaţi de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulţumire că ne-a stat alături împotriva regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 11)
Trecând mulţi ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenţii preoţilor care-l ascunseseră. Când aceştia i-au adus la cunoştinţă că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată şi să o aducă. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 20)
Mai era în scriere cum profetul, fiind înştiinţat prin descoperire, a poruncit să fie aduse după el cortul şi arca atunci când a ieşit spre muntele pe care a urcat Moise şi a văzut moştenirea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 4)
Dumnezeu, care a salvat întregul său popor, care le-a redat tuturor moştenirea, regalitatea, preoţia şi sfinţenia, (Cartea a doua a Macabéilor 2, 17)
după cum a promis prin lege, noi ne punem speranţa în Dumnezeu că în curând se va îndura de noi şi ne va aduna din [orice loc] de sub cer în locul sfânt. El ne-a scăpat de rele mari şi a purificat locul [cel sfânt]”. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 18)
Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor şi a toată puterea a provocat o arătare măreaţă, încât toţi cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviţi de puterea lui Dumnezeu şi au fost învăluiţi de spaimă şi deznădejde. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 24)
Pe cel care intrase mai înainte cu mult alai şi cu toată garda, acum îl purtau fără vlagă cei care recunoşteau pe faţă puterea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 28)
„Tu, însă, care ai fost biciuit din cer, vesteşte tuturor puterea cea mare a lui Dumnezeu”. Şi după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuţi. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 34)
