Löydetty 2774 Tulokset: Copiii Lui Dumnezeu
Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: ,,Aşa să vorbeşti casei lui Iacób şi să spui fiilor lui Israél: (Cartea Exodului 19, 3)
Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Şi au stat în picioare la poalele muntelui. (Cartea Exodului 19, 17)
Sunetul trâmbiţei devenea tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea prin tunet. (Cartea Exodului 19, 19)
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte: (Cartea Exodului 20, 1)
Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc vina părinţilor în fii până la a treia şi a patra generaţie pentru cei ce mă urăsc (Cartea Exodului 20, 5)
Ei i-au zis lui Moise: ,,Vorbeşte-ne tu şi te vom asculta; dar să nu ne vorbească Dumnezeu ca să nu murim!”. (Cartea Exodului 20, 19)
Moise a zis poporului: ,,Nu vă înspăimântaţi, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare şi ca teama de el să fie înaintea voastră ca să nu păcătuiţi!”. (Cartea Exodului 20, 20)
Poporul stătea departe, iar Moise s-a apropiat de norul întunecat în care era Dumnezeu. (Cartea Exodului 20, 21)
atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de uşorul uşii şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o andrea şi el să-i fie sclav pentru totdeauna! (Cartea Exodului 21, 6)
Dacă nu i-a întins laţul, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă. (Cartea Exodului 21, 13)
Dacă hoţul nu este găsit, stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. (Cartea Exodului 22, 7)
Oricare ar fi obiectul înşelăciunii cu privire la bou, la măgar, la oaie, la haină sau la un lucru pierdut despre care se va zice: „Iată-l!”, obiectul [neînţelegerii] părţilor să fie dus până la Dumnezeu; acela pe care-l va condamna Dumnezeu, să plătească dublu aproapelui său! (Cartea Exodului 22, 8)
