Löydetty 2615 Tulokset: Armură A Lui Dumnezeu
Când Macabéul şi-a organizat trupa, ea a devenit irezistibilă pentru neamuri, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a schimbat în îndurare. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 5)
Cei cărora le era frică şi nu aveau încredere în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au plecat altundeva. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 13)
[I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă şi a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 23)
El, care mai înainte credea că porunceşte [până şi] valurilor mării, din cauza unei aroganţe omeneşti, şi-şi închipuia că pune pe cântar înălţimile munţilor, zăcea pe pământ şi a fost aşezat pe o targă, arătând tuturor puterea evidentă a lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 8)
Cum nu mai putea răbda propria-i duhoare, a spus: „Este drept să te supui lui Dumnezeu şi, muritor fiind, să nu te crezi egal cu el”. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 12)
Ba mai mult, se va face el însuşi iudeu şi va umbla prin toată lumea locuită vestind puterea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 17)
Cum nu i se potoleau nicidecum chinurile, întrucât judecata dreaptă a lui Dumnezeu îl lovise şi îşi pierduse orice speranţă cu privire la sine însuşi, le-a scris iudeilor scrisoarea de mai jos sub forma unei cereri care avea acest conţinut: (Cartea a doua a Macabéilor 9, 18)
Cei din jurul Macabéului, la apropierea lui, se rugau lui Dumnezeu punându-şi cenuşă pe capete şi încingându-se cu sac. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 25)
fără a lua în seamă câtuşi de puţin puterea lui Dumnezeu, ci încrezându-se pe zecile de mii de pedestraşi, pe miile de călăreţi şi pe cei optzeci de elefanţi. (Cartea a doua a Macabéilor 11, 4)
s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigaşilor fraţilor săi şi, în timpul nopţii, a dat foc portului şi a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 6)
Întrucât s-a încins o luptă aprigă şi oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânţi, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promiţându-i că îi vor da animale şi că îl vor ajuta şi altădată. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 11)
După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, aşa încât lacul vecin, care avea o lăţime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 16)
