Löydetty 2671 Tulokset: Încrederea în Dumnezeu
nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 8, 39)
ai lor sunt patriarhii şi din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 5)
Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care [se trag] din Israél sunt Israélul (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 6)
Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 8)
mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 11)
Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 14)
Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 16)
Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 20)
Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 22)
Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea pentru ei [se înalţă] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor]. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 1)
Căci dau mărturie că ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu după o cunoaştere [corectă], (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 2)
pentru că, necunoscând justificarea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor justificare, nu s-au supus justificării lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 3)
