Löydetty 29501 Tulokset: În
în timp ce îngerii, deşi mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată blasfemă împotriva lor. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 11)
Dar aceştia, ca nişte animale fără minte, sortite din fire capturării şi pieirii, defăimând cele ce nu cunosc, vor pieri de aceeaşi pieire ca şi ele, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 12)
îndurând nedreptatea ca plată a nedreptăţii. Ei consideră o fericire destrăbălarea în plină zi; murdari şi infami, ei îşi găsesc desfătarea în seducţiile lor când petrec cu voi. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 13)
Le curg ochii după desfrânate şi nu se satură de păcat; seduc sufletele şovăitoare; inima lor este deprinsă la lăcomie. Copii blestemaţi! (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 14)
Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit urmând calea lui Balaám al lui Bosór, care s-a lăsat ademenit de plata unei nelegiuiri, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 15)
dar a fost mustrat pentru fapta sa nelegiuită: un animal de povară, mut, vorbind cu grai omenesc, a oprit nebunia profetului. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 16)
Aceştia sunt fântâni fără apă, nori purtaţi de furtună; lor le este păstrată bezna întunericului, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 17)
pentru că debitând vorbe umflate şi goale, ei ademenesc, prin poftele desfrânate ale trupului, pe cei care abia fugiseră de cei ce trăiesc în rătăcire, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 18)
promiţându-le libertatea, pe când ei sunt sclavi ai corupţiei, pentru că cineva este sclavul aceluia de care este învins. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 19)
Într-adevăr, dacă, după ce au fugit de întinările lumii prin cunoaşterea Domnului nostru şi a Mântuitorului Isus Cristos, sunt din nou înlănţuiţi şi învinşi de acestea, starea de pe urmă devine pentru ei mai rea decât cea dintâi. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 20)
Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredinţată. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 21)
Cu ei s-a întâmplat ca în proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă”. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 22)