Löydetty 13472 Tulokset: Îi
Deci dacă pentru a ne corecta pe noi îi loveşti de o mie de ori pe duşmanii noştri, este pentru ca, atunci când judecăm, să ne amintim de bunătatea ta şi, când suntem judecaţi, să aşteptăm îndurare. (Cartea Înţelepciunii 12, 22)
De aceea, pe cei care au trăit nedrept în nebunia vieţii, i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile. (Cartea Înţelepciunii 12, 23)
Şi, înşelându-se şi mai mult pe căile înşelăciunii, au luat drept dumnezei cele necinstite, chiar şi printre fiinţele ruşinoase, fiind minţiţi, pe drept, ca nişte copii nepricepuţi. (Cartea Înţelepciunii 12, 24)
De aceea, ca la nişte copii fără de minte, ai trimis judecata spre batjocură. (Cartea Înţelepciunii 12, 25)
Dar cei care nu se vor lăsa dojeniţi prin mustrările blândeţii vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 12, 26)
Dar ei, fiind indignaţi că au suferit din cauza la astfel de [lucruri], pe care ei îi considerau dumnezei, văzând că sunt pedepsiţi în ei, l-au văzut şi l-au recunoscut pe Dumnezeul adevărat, cel pe care odinioară îl renegau. De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă. (Cartea Înţelepciunii 12, 27)
Într-adevăr, toţi oamenii sunt din natură fără rost, cei care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu și care, din cele bune care se văd, nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este şi, dând atenţie lucrărilor, nici nu l-au recunoscut pe Artizan. (Cartea Înţelepciunii 13, 1)
Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei. (Cartea Înţelepciunii 13, 2)
Dacă, uimiţi de frumuseţea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască [faptul] că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseţii cel care le-a creat. (Cartea Înţelepciunii 13, 3)
Dacă un oarecare cioplitor a tăiat cu uşurinţă un copac, a îndepărtat cu grijă toată scoarţa lui dimprejur, l-a lucrat frumos, a făcut un vas util, în folosul vieţii, (Cartea Înţelepciunii 13, 11)
iar resturile lucrării le-a consumat pentru ca să-şi pregătească mâncarea să se sature. (Cartea Înţelepciunii 13, 12)
Dar din rămăşiţele acestora a luat un lemn bun de nimic, strâmb şi plin de noduri, l-a sculptat cu atenţie în [timpul] său liber, prin experienţa cunoaşterii l-a modelat şi l-a comparat cu imaginea unui om (Cartea Înţelepciunii 13, 13)
