Löydetty 13472 Tulokset: Îi

• Limba calmă este un pom al vieţii, dar perversitatea ei zdrobeşte sufletul. (Cartea Proverbelor 15, 4)

• Locuinţa şi împărăţia morţii sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor! (Cartea Proverbelor 15, 11)

• O inimă veselă îmbunează feţele, dar în chinul inimii, duhul este frânt. (Cartea Proverbelor 15, 13)

• Fiul înţelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimţitul o dispreţuieşte pe mama lui. (Cartea Proverbelor 15, 20)

• Omul are bucurie la răspunsul gurii sale şi cât de bun este cuvântul la timpul său! (Cartea Proverbelor 15, 23)

• Cărarea vieţii urcă pentru cei prudenţi ca să-i îndepărteze de locuinţa morţilor, de jos. (Cartea Proverbelor 15, 24)

• Teama de Domnul este o disciplină a înţelepciunii. Înainte de onoare este umilinţa. (Cartea Proverbelor 15, 33)

• Omului îi aparţin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii. (Cartea Proverbelor 16, 1)

• Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul. (Cartea Proverbelor 16, 2)

• Când Domnului îi plac căile unui om, chiar şi pe duşmanii lui îi face să se împace cu el. (Cartea Proverbelor 16, 7)

• Inima omului îşi gândeşte calea, dar Domnul stabileşte paşii săi. (Cartea Proverbelor 16, 9)

• Plăcerea regilor sunt buzele drepte, ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte. (Cartea Proverbelor 16, 13)