Löydetty 13472 Tulokset: Îi
După ce l-au mutilat, a poruncit să fie adus înaintea tuturor, lângă foc, şi să fie fript de viu în tigaie. Şi în timp ce aburul se răspândea abundent din tigaie, ceilalţi se încurajau unii pe alţii împreună cu mama lor să moară în chip nobil, spunând astfel: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 5)
„Domnul Dumnezeu vede şi, într-adevăr, el ne va mângâia aşa cum, mărturisind pe faţă, a vestit Moise în cântarea lui: «Îi va mângâia pe slujitorii săi»”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 6)
Dar el a răspuns în limba părinţilor: „Nu!”. De aceea şi el a fost supus torturii, la rândul său, la fel ca şi primul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 8)
Ajungând la ultima suflare, a zis: „Tu, nemernicule, ne scoţi din viaţa prezentă, dar Regele lumii ne va ridica la învierea vieţii veşnice pe noi, care murim pentru legile sale”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 9)
Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 20)
Pe fiecare dintre ei îi încuraja în limba părintească. Plină de sentimente nobile şi însufleţindu-şi cugetul de femeie cu îndrăzneală de bărbat, le spunea: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 21)
Aşadar, Creatorul lumii, cel care a plăsmuit neamul omenesc şi se află la originea tuturor, el vă va da înapoi în îndurarea sa şi duhul şi viaţa, pentru că voi le dispreţuiţi acum de dragul legilor lui”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 23)
Antióh, considerându-se jignit şi bănuind dispreţ în cuvintele ei, întrucât mai era doar fiul cel mai mic, a început să-l îndemne nu numai prin cuvinte, ci şi prin jurământ, promiţându-i că-l va face totodată bogat şi foarte fericit dacă va renunţa la cele părinteşti, că îl va avea de prieten şi îi va încredinţa funcţii. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 24)
Te rog, fiule, priveşte la cer şi la pământ şi la câte sunt în ele! Şi, văzându-le pe toate, dă-ţi seama că Dumnezeu le-a făcut din nimic şi astfel a luat fiinţă şi neamul omenesc! (Cartea a doua a Macabéilor 7, 28)
Nu te teme de călăul acesta, ci fii vrednic de fraţii tăi! Primeşte moartea, ca să te redobândesc împreună cu fraţii tăi în [ziua] îndurării!”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 29)
Pe când ea mai vorbea, tânărul a spus: „Ce aşteptaţi? Eu nu ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca legii care le-a fost dată părinţilor noştri prin Moise. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 30)
Dacă pentru mustrarea şi educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va împăca din nou cu slujitorii săi. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 33)
