Löydetty 13472 Tulokset: Îi
I-am mustrat şi i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul oamenilor şi i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu le luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri sau pentru voi înşivă! (Cartea lui Nehemía 13, 25)
Iar despre voi să auzim că faceţi toate aceste rele mari, fiind infideli faţă de Dumnezeul nostru şi locuind cu femei străine?”. (Cartea lui Nehemía 13, 27)
Pe [unul] dintre fiii lui Ioiáda, fiul marelui preot Eliaşíb, care era ginerele lui Sanbalát din Horón, l-am izgonit de la mine. (Cartea lui Nehemía 13, 28)
pentru darul de lemne [de adus] la timpul hotărât şi pentru primiţii. „Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!”. (Cartea lui Nehemía 13, 31)
Eu, Tobít, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asiriénilor, la Niníve. (Cartea lui Tobía 1, 3)
Când mă aflam în ţara mea, în pământul lui Israél, şi când eram tânăr, tot tribul lui Neftáli, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui Davíd, strămoşul meu, şi de Ierusalím, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israél ca toate triburile lui Israél să aducă jertfe [acolo] şi a fost sfinţit templul locuinţei lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generaţiile în veci. (Cartea lui Tobía 1, 4)
Toţi fraţii mei şi casa părintelui meu, Neftáli, aduceau jertfe viţelului pe care îl făcuse Ieroboám, regele lui Israél, în Dan, peste toţi munţii din Galiléea. (Cartea lui Tobía 1, 5)
Numai eu singur mergeam de multe ori la Ierusalím de sărbători, aşa cum este scris pentru întregul Israél prin hotărâre veşnică. Aveam cu mine primele roade şi întâii născuţi, zeciuiala din animale şi prima tunsoare a oilor şi mergeam la Ierusalím. (Cartea lui Tobía 1, 6)
Le dădeam preoţilor, fiii lui Áaron, pentru altar. Iar zeciuiala din grâu, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine şi din celelalte fructe o dădeam fiilor lui Lévi care slujeau la Ierusalím. A doua zeciuială o transformam în argint pentru şase ani, mergeam şi o cheltuiam la Ierusalím în fiecare an. (Cartea lui Tobía 1, 7)
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
Când am fost deportat în Asíria şi am ajuns în captivitate la Niníve, toţi fraţii mei şi cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor. (Cartea lui Tobía 1, 10)
În zilele lui Salmanasár, am făcut multe fapte de milostenie pentru fraţii mei care erau din neamul meu. (Cartea lui Tobía 1, 16)
