Löydetty 13472 Tulokset: Îi
Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr. Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”. (Cartea întâi a Regilor 19, 4)
El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că fiii lui Israél au abandonat alianţa ta, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”. (Cartea întâi a Regilor 19, 10)
[Domnul] i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. (Cartea întâi a Regilor 19, 11)
Când l-a auzit Ilíe, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: „Ce faci aici, Ilíe?”. (Cartea întâi a Regilor 19, 13)
El a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaót, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israél, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”. (Cartea întâi a Regilor 19, 14)
Dar am păstrat în Israél şapte mii [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Báal şi ale căror guri nu l-au sărutat”. (Cartea întâi a Regilor 19, 18)
[Elizéu] a părăsit boii, a alergat după Ilíe şi i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. [Ilíe] i-a răspuns: „Mergi şi întoarce-te, căci [ştii] ce ţi-am făcut!”. (Cartea întâi a Regilor 19, 20)
Ben-Hadád, regele Síriei, şi-a adunat toţi vitejii. Cu el erau treizeci şi doi de regi, cai şi care. A urcat împotriva Samaríei şi a făcut război împotriva ei. (Cartea întâi a Regilor 20, 1)
Şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadád: «Argintul tău şi aurul tău sunt ale mele. Soţiile tale şi fiii tăi buni sunt şi ei ai mei»”. (Cartea întâi a Regilor 20, 3)
Mesagerii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadád: «Am trimis la tine să-ţi spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soţiile şi fiii tăi! (Cartea întâi a Regilor 20, 5)
De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta şi prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»”. (Cartea întâi a Regilor 20, 6)
Regele lui Israél i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Recunoaşteţi şi vedeţi că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soţiile şi copiii mei, pentru argintul şi aurul meu şi nu i-am refuzat!”. (Cartea întâi a Regilor 20, 7)
