Löydetty 13472 Tulokset: Îi
Fiii lui Beniamín au văzut că bărbaţii lui Israél erau bătuţi; aceştia făceau loc fiilor lui Beniamín pentru că aveau încredere în cei pe care-i puseseră la pândă lângă Ghibéea. (Cartea Judecătorilor 20, 36)
Pânditorii s-au grăbit să se năpustească asupra Ghibéii, au mers şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul sabiei. (Cartea Judecătorilor 20, 37)
Era un semnal între bărbaţii lui Israél şi cei de la pândă: să facă să se înalţe din cetate un nor gros de fum. (Cartea Judecătorilor 20, 38)
Bărbaţii lui Israél s-au întors în luptă. Fiii lui Beniamín au început să-i bată omorând cam treizeci de oameni şi ziceau: „Fără îndoială, sunt bătuţi înaintea noastră ca în prima luptă”. (Cartea Judecătorilor 20, 39)
Dar un nor începea să se înalţe din cetate ca un stâlp de fum. [Fiii] lui Beniamín s-au uitat înapoi şi, iată, toată cetatea urca [în fum] spre cer. (Cartea Judecătorilor 20, 40)
Bărbaţii lui Israél s-au întors. Bărbaţii lui Beniamín s-au înspăimântat, pentru că au văzut că răul venea asupra lor. (Cartea Judecătorilor 20, 41)
Au căzut din Beniamín optsprezece mii de oameni, toţi aceştia bărbaţi viteji. (Cartea Judecătorilor 20, 44)
S-au întors şi au fugit spre pustiu, spre stânca Rimón. [Bărbaţii lui Israél] au ucis cinci mii pe drum. I-au urmărit până la Ghideom şi au lovit dintre ei două mii. (Cartea Judecătorilor 20, 45)
Toţi cei care au căzut dintre [fiii lui] Beniamín în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii de oameni care mânuiau sabia, toţi aceştia bărbaţi viteji. (Cartea Judecătorilor 20, 46)
Bărbaţii lui Israél s-au întors la fiii lui Beniamín şi i-au trecut prin ascuţişul sabiei – de la oamenii din cetăţi până la animale şi tot ce au găsit. Au dat foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit. (Cartea Judecătorilor 20, 48)
Oamenii lui Israél au jurat la Míţpa: „Niciunul dintre noi să nu-şi dea fiica de soţie unuia din Beniamín!”. (Cartea Judecătorilor 21, 1)
Fiii lui Israél au zis: „Care dintre toate triburile lui Israél nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurămînt mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Míţpa: „Să fie dat la moarte!”. (Cartea Judecătorilor 21, 5)
