Jó, 31

1. Eu havia feito um pacto com os meus olhos, para não desejar nunca olhar para uma virgem.

1. Am încheiat un legământ cu ochii mei, ca să nu se uite după fecioare.

2. Que parte me daria Deus lá do alto, que sorte o Todo-poderoso me enviaria do céu?

2. Dar care-mi este partea de la Dumnezeul de sus şi moştenirea de la Cel Atotputernic din înălţimi?

3. Acaso a infelicidade não está reservada ao injusto e o infortúnio ao iníquo?

3. Oare nu este pieire pentru cel nedrept şi dezastru pentru cel care săvârşeşte deşertăciune?

4. Não conhece Deus os meus caminhos e não conta todos os meus passos?

4. Oare Dumnezeu nu vede căile mele şi paşii mei nu-i numără?

5. Se caminhei com a mentira e meu pé correu atrás da fraude,

5. Dacă am umblat în deşertăciune şi dacă piciorul meu s-a grăbit să înşele,

6. que Deus me pese na balança da justiça e reconhecerá a minha integridade.

6. să mă cântărească în balanţa dreptăţii şi să recunoască Dumnezeu neprihănirea mea!

7. Se meus passos se desviaram do caminho e meu coração seguiu meus olhos, e se às minhas mãos se apegou qualquer mácula,

7. Dacă pasul meu a rătăcit de la cale şi dacă inima mea a mers după ochii mei, dacă s-a lipit vreo pată de mâna mea,

8. que semeie eu e outro o coma, e minhas plantações sejam desenraizadas!

8. atunci eu să semăn, şi altul să mănânce şi vlăstarul meu să fie dezrădăcinat.

9. Se meu coração foi seduzido por uma mulher, se fiquei à espreita à porta de meu vizinho,

9. Dacă mi-a fost sedusă inima spre vreo femeie şi dacă la uşa prietenului meu am stat la pândă,

10. que minha mulher gire a mó para um outro e que estranhos a possuam!

10. atunci soţia mea să macine pentru altcineva şi alţii să se încline spre ea.

11. Pois isso seria um crime, um delito digno de julgamento,

11. Căci aceasta ar fi o infamie, ar fi o nelegiuire [pedepsită] de judecători,

12. um fogo que devoraria até o abismo e que teria arruinado todos os meus bens.

12. un foc care mistuie până la nimicire şi toate veniturile mele ar fi dezrădăcinate.

13. Nunca violei o direito de meu escravo ou de minha serva, em suas discussões comigo.

13. Dacă am refuzat judecata slujitorului meu şi a slujitoarei mele când s-ar fi certat cu mine,

14. Que farei eu quando Deus se levantar? Quando me interrogar, que lhe responderei?

14. ce voi putea face când se va ridica Dumnezeu şi, când mă va vizita, ce-i voi putea întoarce?

15. Aquele que me criou no ventre, não o criou também a ele? Um mesmo criador nos formou!

15. Oare nu cel care m-a făcut pe mine în pântece l-a făcut şi pe el? Şi cel care ne-a întocmit în sân nu este unul singur?

16. Acaso recusei aos pobres aquilo que desejavam e fiz desfalecer os olhos da viúva?

16. Dacă le-am negat săracilor ceea ce doreau şi dacă am făcut să se consume ochii văduvei,

17. Ou comi sozinho meu pedaço de pão, sem que o órfão tivesse a sua parte?

17. dacă mi-am mâncat bucata singur şi dacă orfanul nu a mâncat de la mine,

18. Antes, desde minha infância cuidei-o como um pai e desde o ventre materno fui o seu guia.

18. – el care din tinereţea mea a crescut cu mine ca tată şi ea care din sânul mamei mele a fost călăuzită de mine –,

19. Se vi perecer um homem por falta de roupa e um pobre que não tinha com que cobrir-se,

19. dacă l-am văzut pe cel care pierea fără haină şi pe cel nevoiaş fără învelitoare,

20. sem que seus rins me tenham abençoado, aquecido como estava com a lã de minhas ovelhas;

20. dacă nu m-au binecuvântat coapsele sale şi dacă nu s-au încălzit cu lâna mieilor mei,

21. se levantei a mão contra o órfão, quando me via apoiado pelos juízes,*

21. dacă am mişcat mâna împotriva orfanului, pentru că am văzut la poartă ajutorul meu,

22. que meu ombro caia de minhas costas e meu braço seja arrancado de seu cotovelo!

22. atunci umărul meu să cadă de la încheietură şi braţul meu să se frângă de la cot!

23. Pois o terror de Deus me invadiu e diante de sua majestade não posso subsistir.

23. Întrucât nenorocirea de la Dumnezeu este spaimă pentru mine, nu aş putea suporta măreţia lui.

24. Nunca pus no ouro minha segurança e jamais disse ao ouro puro: ‘És minha esperança!’.

24. Dacă mi-aş fi pus încrederea în aur şi dacă aş fi spus aurului fin: «Eşti siguranţa mea»,

25. Nunca me rejubilei por ser grande a minha riqueza, nem pelo fato de minha mão ter ajuntado muito.

25. dacă m-aş fi bucurat pentru că mare este bogăţia mea şi preţios este ceea ce dobândeşte mâna mea,

26. Quando via o sol brilhar e a lua levantar-se em seu esplendor,

26. dacă m-aş fi uitat la soare când străluceşte şi la luna care trece radioasă,

27. jamais meu coração deixou-se seduzir em segredo e minha mão não foi levada à boca para um beijo.*

27. dacă aş fi lăsat sedusă inima mea în ascuns şi dacă gura mea ar fi pus un sărut pe mână,

28. Isso seria um crime digno de castigo, pois eu teria renegado o Deus que está no alto.

28. – şi aceasta este o nelegiuire [pedepsită] de judecători, căci l-aş fi înşelat pe Dumnezeul cel de sus –,

29. Nunca me alegrei com a ruína de meu inimigo, nem exultei quando a infelicidade o feriu.

29. dacă m-aş fi bucurat de ruina celui care mă urăşte şi aş fi exultat că l-a aflat răul

30. Não permiti que minha boca pecasse, reclamando sua morte por uma imprecação.

30. – deşi nu am dat [voie] cerului gurii mele să păcătuiască cerând cu blestem viaţa lui –,

31. Jamais as pessoas de minha tenda me disseram: ‘Há alguém que não tenha ficado satisfeito da carne?’.*

31. dacă nu ar spune oamenii din cortul meu: «Cine este cel care să nu se fi săturat din carnea lui?»,

32. O estrangeiro não passava a noite fora, eu abria a minha porta ao viajante.

32. dacă străinul ar fi poposit afară şi dacă uşile mele nu le-aş fi deschis pentru cel de pe cale,

33. Nunca dissimulei minha culpa aos homens, escondendo em meu peito minha iniquidade,

33. dacă aş fi ascuns ca Adám răzvrătirea mea, tăinuind în sânul meu nelegiuirea mea,

34. como se temesse a multidão e receasse o desprezo das famílias, a ponto de me manter quieto sem pôr o pé fora da porta.

34. pentru că mă tem de mulţimea cea mare şi dispreţul familiilor mă înspăimântă, am tăcut şi nu am ieşit pe uşă,

35. Oh! Se eu tivesse alguém para me ouvir! Eis a minha assinatura: que o Todo-poderoso me responda! Que o meu adversário escreva também um memorial.

35. ce n-aş da să fie cineva care să mă asculte! Iată semnătura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă şi în carte să scrie potrivnicul meu!

36. Por certo eu o carregaria sobre meus ombros e cingiria minha fronte com ele como de uma coroa!

36. Oare nu aş purta-o pe umărul meu şi nu aş lega-o drept cunună?

37. Eu lhe prestaria contas de todos os meus passos e me apresentaria diante dele altivo como um príncipe.

37. Numărul paşilor mei i-aş face cunoscut şi m-aş apropia ca un principe de el.

38. Se minha terra clamou contra mim e seus sulcos derramaram lágrimas,*

38. Dacă pământul meu ar striga împotriva mea şi brazdele sale ar plânge împreună,

39. se comi seus frutos sem pagar, se afligi os seus donos,

39. dacă aş mânca rodul lui pe gratis, sufocând sufletul stăpânilor săi,

40. que em vez de trigo nasçam espinhos e joio em vez de cevada!”. Aqui terminam os discursos de Jó.*

40. în loc de grâu, să iasă spini şi în loc de orz, neghină!”. Sfârşitul cuvintelor lui Iob.