Jó, 17

1. Meu espírito vai-se consumindo, os meus dias se apagam, só me resta o sepulcro!

1. Îmi piere răsuflarea, zilele mele se sting şi mormântul este [soarta] mea.

2. Estou de fato cercado de zombadores e meus olhos velam por causa de seus ultrajes.*

2. Oare batjocoritorii mei nu sunt cu mine şi ochiul meu nu se odihneşte între jignirile lor?

3. Sê tu mesmo a minha caução, junto a ti, pois quem ousará bater em minha mão?*

3. Pune, te rog, garantul meu la tine: cine este cel care va bate palma cu mine?

4. Pois fechaste o seu coração à inteligência; por isso, não os deixarás triunfar.

4. Căci tu le-ai ascuns inima de la înţelegere, de aceea nu vor putea să se ridice.

5. Há quem convide seus amigos à partilha, enquanto desfalecem os olhos de seus filhos.

5. Cine-şi trădează prietenii spre pradă, chiar şi ochii fiilor săi se vor sfârşi.

6. Ele me reduziu a zombaria do povo, como aquele em cujo rosto se cospe.

6. M-ai făcut de batjocură pentru popoare şi am devenit de scuipat în faţă.

7. Meus olhos se escurecem de tristeza e todo o meu corpo não é mais que uma sombra.

7. Ochiul mi se întunecă din cauza zbuciumului, toate mădularele mele sunt ca umbra.

8. As pessoas retas estão espantadas e o inocente se irrita contra o ímpio.

8. Cei drepţi se vor uimi de aceasta şi cel curat se va ridica peste cel făţarnic.

9. O justo, entretanto, persiste no seu caminho, e o homem de mãos puras redobra de coragem.

9. Cei drepţi îşi vor ţine calea şi mâinile curate îşi vor adăuga putere.

10. Mas vós todos voltai e vinde; pois não acharei entre vós nenhum sábio.

10. Cât despre voi toţi, întoarceţi-vă şi veniţi: nu voi găsi între voi un înţelept!

11. Meus dias se esgotam, meus projetos estão aniquilados, frustraram-se os projetos do meu coração.

11. Zilele mele au trecut, planurile s-au năruit, ca şi dorinţele inimii mele.

12. Fazem da noite, dia. A luz da manhã é para mim como trevas.

12. Noaptea o fac ca ziua, [spun] că ziua este aproape când este întuneric.

13. Deverei esperar? A região dos mortos é a minha morada! Preparo meu leito no local tenebroso.

13. Dacă aş aştepta, locuinţa morţilor ar fi casa mea, în întuneric îmi aştern patul.

14. Disse ao sepulcro: ‘Tu és meu pai’, e aos vermes: ‘Vós sois minha mãe e minha irmã!’.

14. Am strigat către groapă: «Tu eşti tatăl meu», şi către vierme: «Mama mea şi sora mea!».

15. Onde está, pois, minha esperança? E a minha felicidade, quem a entrevê?

15. Unde este atunci speranţa mea? Cine a văzut speranţa mea?

16. Descerão elas comigo à região dos mortos? Afundaremos juntos no pó?”.

16. Va coborî în părţile locuinţei morţilor când împreună ne vom cufunda în ţărână”.