Isaías, 51

1. Ouvi-me, vós que seguis a justiça, e que buscais o Senhor! Olhai a rocha de que fostes talhados, a pedreira de onde vos tiraram:

1. „Ascultaţi-mă, voi care alergaţi după dreptate, voi care îl căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care aţi fost ciopliţi şi la cavitatea cisternei din care aţi fost scoşi!

2. considerai Abraão, vosso pai, e Sara, que vos pôs no mundo. Ele estava só, quando o chamei, mas eu o abençoei e o multipliquei,

2. Priviţi la Abrahám, părintele vostru, şi la Sára, cea care v-a născut! Pentru că eu am chemat unul, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.

3. porque o Senhor vai ter piedade de Sião, e reparar todas as suas ruínas. Do deserto em que ela se tornou ele fará um Éden, e da sua estepe um jardim do Senhor. Aí se encontrarão o prazer e a alegria, os cânticos de louvor e as melodias da música.*

3. Căci Domnul mângâie Siónul, mângâie toate ruinele sale, transformă pustiul într-un Éden şi ţinutul uscat într-o grădină a Domnului. În ea va fi bucurie şi veselie, mulţumire şi sunet de cântare.

4. Povos, escutai bem! Nações, prestai-me atenção! Pois é de mim que emanará a doutrina e a verdadeira religião que será a luz dos povos.*

4. Fiţi atenţi la mine, popor al meu, pleacă-ţi urechea la mine, neam al meu! Căci o lege va ieşi din mine şi judecata mea eu o voi pune ca lumină pentru neamuri.

5. De repente, minha justiça chegará, minha salvação vai aparecer, meu braço fará justiça aos povos, as ilhas em mim terão esperança e contarão com meu braço.*

5. Dreptatea mea este aproape, a ieşit mântuirea mea şi braţele mele vor judeca popoare. Insulele vor spera în mine şi îşi vor pune încrederea în braţul meu.

6. Levantai os olhos para o céu, volvei vosso olhar à terra: os céus vão desvanecer-se como fumaça, como um vestido em farrapos ficará a terra, e seus habitantes morrerão como moscas. Mas minha salvação subsistirá sempre, e minha vitória não terá fim.

6. Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi la pământul de dedesubt! Căci cerurile se vor împrăştia ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar locuitorii lui vor muri ca acestea. Însă mântuirea mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea mea nu va dispărea.

7. Ouvi-me, vós que conheceis a justiça, povo meu, em cujo coração está a minha doutrina: não temais os insultos dos homens, não vos deixeis abater pelos seus ultrajes,*

7. Ascultaţi-mă, voi care cunoaşteţi dreptatea, popor care are legea mea în inimă! Nu vă temeţi de ocara oamenilor şi nu vă înspăimântaţi de batjocurile lor!

8. porque a traça os comerá como uma vestimenta, e os vermes das traças os roerão como lã. Mas minha vitória subsistirá sempre e meu triunfo persistirá de geração em geração.

8. Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi viermele, ca lâna. Dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna şi mântuirea mea, din generaţie în generaţie.

9. Desperta, braço do Senhor, desperta, recobra teu vigor! Levanta-te como nos dias do passado, como nos tempos de outrora. Não foste tu que esmagaste Raab e fendeste de alto a baixo o Dragão?*

9. Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te ca în zilele de odinioară, ca în generaţiile din vechime! Oare nu eşti tu cel care l-a zdrobit pe Raháb şi a străpuns balaurul?

10. Não foste tu que secaste o mar e estancaste as águas do grande abismo? Tu que abriste no fundo do mar um caminho, para por aí passarem os resgatados?*

10. Oare nu eşti tu cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, şi a făcut adâncul mării un drum pe care să treacă cei răscumpăraţi?

11. Por aí voltarão aqueles que o Senhor tiver libertado. Chegarão a Sião com cânticos de triunfo, uma eterna alegria lhes cingirá a cabeça; o júbilo e a alegria os invadirão, a tristeza e os lamentos fugirão.*

11. Cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce şi vor veni în Sión cu strigăt de bucurie; o veselie veşnică [le va încununa] capul, bucuria şi veselia îi vor ajunge, iar durerea şi suspinul se vor îndepărta.

12. Sou eu, sou eu quem vos consola! Como podes temer um mortal, um filho do homem, que acabará como a erva?

12. Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine eşti tu ca să te temi de un om care moare şi de fiul omului care va ajunge ca iarba?

13. Como esquecer o Senhor, teu Criador, que estendeu os céus e fundou a terra, para não cessares de tremer todo o tempo diante da cólera do opressor que procura fazer-te perecer? Mas de que vale a cólera do opressor?

13. Şi să uiţi de Domnul care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, să tremuri mereu, în fiecare zi, de furia celui care te oprimă când este gata să te nimicească? Unde este furia celui care te oprimă?

14. Em breve o prisioneiro vai ser solto, não perecerá no cárcere, e o pão não lhe faltará.

14. Cel oprimat va fi eliberat curând, nu va muri în groapă şi nu-i va lipsi pâinea.

15. Eu sou o Senhor, teu Deus, que revolvo o mar e faço rugir as ondas; eu me chamo o Senhor dos exércitos.

15. Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cel care stârneşte marea şi face să vuiască valurile ei: Domnul Sabaót este numele meu.

16. Na tua boca coloquei minhas palavras, com a sombra de minha mão eu te cobri, para estender os céus e fundar a terra, e dizer a Sião: “Tu és meu povo”.*

16. Am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii mele când am întins cerurile şi am întemeiat pământul şi am zis Siónului: «Tu eşti poporul meu».

17. Desperta! Desperta! Levanta-te, Jerusalém, tu que bebeste da mão do Senhor a taça de sua cólera, que esgotaste até os resíduos o cálice que dá vertigem.

17. Trezeşte-te, trezeşte-te şi ridică-te, Ierusalím, tu care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei sale, tu care ai băut până la capăt potirul cel mare al ameţelii!

18. (De todos os filhos que ela pôs no mundo, nenhum a orientou; entre os filhos que ela criou, nenhum a segurou pela mão.)*

18. Nu este nimeni dintre fiii cărora le-a dat naştere care să-l călăuzească, nu este nimeni dintre fiii pe care i-a crescut să-l ducă de mână.

19. Esses dois males te sobrevieram –, quem te lastimaria? Saque e ruína, fome e espada – quem te consolaria?

19. Acestea două ţi s-au întâmplat: cine te va plânge? Violenţa şi suspinul, foametea şi sabia: cine te va mângâia?

20. Teus filhos jazem desfalecidos (pelos cantos da rua), como um antílope apanhado no laço, tontos com a cólera do Senhor e com as ameaças de teu Deus.

20. Fiii tăi zac leşinaţi la capătul tuturor străzilor, ca o antilopă în capcană; ei sunt plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

21. Ouve então isto, infeliz, tu que estás embriagada, mas não pelo vinho.

21. De aceea, ascultă, tu, cea nenorocită şi beată, dar nu de vin!

22. Eis o que diz o Senhor, teu Deus, que toma a defesa de seu povo: “Vou retirar de tua mão a taça que dá a vertigem, não mais terás para beber o cálice de minha cólera,

22. Aşa vorbeşte Domnul, Domnul Dumnezeul tău, cel care apără cauza poporului său: «Am luat din mâna ta cupa ameţelii, potirul cel mare al furiei mele: nu îl vei mai bea».

23. e eu vou pô-lo na mão dos tiranos, na mão de teus opressores que te diziam: ‘Curva-te para passarmos’, quando apresentavas teu dorso como o chão que se calca, como uma rua para os viandantes”.*

23. Îl voi pune în mâna celor care te întristează şi spun sufletului tău: «Apleacă-te, ca să trecem!». Iar tu ţi-ai făcut spatele ca pământul şi ca drumul pentru trecători”.