Isaías, 33

1. Ai de ti, devastador que ainda não foste devastado, salteador que ainda não foste saqueado! Quando acabares de devastar, serás devastado, quando acabares de saquear, serás saqueado.*

1. ,Vai de tine, care devastezi: tu nu ai fost devastat! Vai de tine, care înşeli: tu nu ai fost înşelat! Dar, când vei termina de devastat, te vor devasta pe tine şi, când vei sfârşi de înşelat, te vor înşela pe tine”.

2. Senhor, tende piedade de nós, pois esperamos em vós. Sede nosso auxílio em cada manhã e nosso socorro no tempo da tribulação.

2. „Doamne, îndură-te de noi! În tine ne punem speranţa: fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă, mântuirea noastră, în timpul strâmtorării!

3. Ao fragor de vosso trovão, os povos fogem; quando vós vos ergueis, as nações se dispersam.

3. De glasul mulţimii fug popoarele; când te-ai ridicat tu, s-au împrăştiat neamurile.

4. Recolherão o despojo como se amontoam os gafanhotos, saltam por cima assim como se atiram os gafanhotos.*

4. Prada voastră este adunată cum adună furnicile şi cum sar lăcustele vor sări asupra ei.

5. O Senhor é grande, porque reina no alto; ele enche Sião de retidão e de justiça.

5. Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţimi. El umple Siónul de judecată şi dreptate.

6. Teus dias estarão em segurança. A sabedoria e o conhecimento garantem a salvação, e o temor do Senhor será o seu tesouro.*

6. Fidelitatea va fi în timpul tău, bogăţii mântuitoare sunt înţelepciunea şi ştiinţa; teama de Domnul este comoara [Siónului].

7. Eis que a gente de Ariel lamenta nas ruas, os mensageiros de paz choram amargamente.*

7. Iată, vitejii lui strigă afară, mesagerii lui de pace plâng amar.

8. Os caminhos estão desertos, não há mais transeuntes nas veredas; o inimigo violou o tratado, desprezou as testemunhas, e não teve consideração para com ninguém.*

8. Drumurile sunt pustii; nu mai străbate nimeni cărările; el a rupt alianţa, a dispreţuit cetăţile, nu-l ia în seamă pe om.

9. A terra está enlutada e abatida, o Líbano, desonrado e ressequido, Saron assemelha-se a uma estepe, Basã e o Carmelo perdem sua folhagem.

9. Ţara geme, este slăbită; Libánul este făcut de ruşine, se veştejeşte. Şarón a ajuns ca un pustiu, Basánul şi Carmélul s-au scuturat.

10. “Agora eu me erguerei” – diz o Senhor –, “agora eu me manifestarei em toda a minha sublimidade.

10. «Acum mă voi ridica – zice Domnul; acum mă voi ridica şi voi fi înălţat».

11. Vós concebestes feno e gerareis palha; meu sopro, como um fogo, vos consumirá.

11. Aţi zămislit paie şi aţi dat naştere la pleavă; suflarea voastră este un foc care vă va mistui.

12. Os povos serão calcinados como espinhos cortados que se queimam.

12. Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca spinii tăiaţi care ard în foc.

13. Vós, que estais longe, ouvi o que eu fiz; vós, que estais perto, conhecei o meu poder.”

13. Ascultaţi, voi, cei de departe, ce am făcut şi luaţi la cunoştinţă, voi, cei de aproape, puterea mea!

14. Em Sião os pecadores serão aterrados, o medo se apoderará dos ímpios. “Quem de nós poderá permanecer perto deste fogo devorador? Quem de nós poderá permanecer perto das chamas eternas?”*

14. Păcătoşii sunt cuprinşi de teamă în Sión, tremurul i-a apucat pe cei făţarnici. Cine dintre noi va putea să stea lângă un foc mistuitor şi cine dintre noi va putea locui lângă flăcările veşnice?

15. Aquele que procede bem e diz a verdade, que não quer um benefício extorquido, que não quer tocar um presente corruptor, que fecha os ouvidos aos propósitos sanguinários e cerra os olhos para não ver o mal.

15. Cel care umblă după dreptate şi vorbeşte cele drepte, care dispreţuieşte câştigul din furt, care îşi scutură mâna ca să nu primească daruri, care îşi astupă urechea ca să nu audă de sânge şi îşi închide ochii ca să nu vadă răul,

16. Semelhante homem habitará nas alturas, e terá por asilo os rochedos fortificados; seu pão lhe é dado e a água lhe é assegurada.

16. acela va locui pe înălţimi; stânci întărite vor fi locul lui sigur; i se va da pâine şi apa îi va fi asigurată.

17. Teus olhos verão o rei no seu esplendor, e contemplarão um grande território.

17. Ochii tăi îl vor vedea pe rege în frumuseţea lui, vor privi ţara întinsă.

18. Teu coração recordará os terrores passados: “Que foi feito do cobrador? Que foi feito do fiscal? Onde está aquele que inspecionava as fortificações?”.*

18. Inima ta va murmura cu groază: Unde este scribul? Unde este cel care cântăreşte? Unde este cel care numără turnurile?

19. Tu não verás mais aquele povo insolente, aquele povo de linguagem ininteligível, de língua bárbara que ninguém compreende.

19. Atunci nu vei mai vedea poporul arogant, poporul cu buze de neînţeles, cu limba bâlbâită care nu se aude şi nu se pricepe.

20. Olha para Sião, a cidade de nossas festas; teus olhos verão Jerusalém, habitação tranquila, tenda bem fixada, cujas estacas jamais serão arrancadas, nem as cordas rompidas.

20. Priveşte Siónul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalímul, locuinţa liniştită, cortul care nu va fi mutat şi ai cărui ţăruşi nu vor fi mutaţi niciodată şi ale cărui funii nu vor fi dezlegate.

21. Lá, na verdade, temos o arroio do Senhor, que nos serve de rios com largos canais; aí não passa embarcação a remo e nenhum navio imponente o sulca.*

21. Căci, acolo, Domnul cel maiestuos va fi pentru noi un loc cu râuri, cu şuvoaie şi canale largi. Nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo vreo navă mare.

22. Porque o Senhor é nosso juiz, o Senhor é nosso legislador; o Senhor é nosso rei que nos salvará.

22. Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este regele nostru: el ne mântuieşte!

23. Teus cordames afrouxaram, não sustentam mais o mastro e não estendem mais a vela. Então, o próprio cego se apoderará da sua parte de um grande despojo, e os próprios coxos se entregarão ao saque;*

23. Funiile tale au slăbit încât nu mai întăresc catargul, nu pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada unui jaf mare, cei şchiopi iau pradă.

24. ninguém mais em Jerusalém se dirá doente: o povo dessa cidade terá seus pecados perdoados.

24. Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!», iar poporului care locuieşte în el i se va îndepărta vina”.