Isaías, 10

1. Ai daqueles que fazem leis injustas e dos escribas que redigem sentenças opressivas,*

1. Vai de cei ce promulgă hotărâri nelegiuite şi de cei care pun în scris oprimarea

2. para afastar os pobres dos tribunais e negar direitos aos fracos de meu povo; para fazer das viúvas sua presa e despojar os órfãos.

2. ca să devieze judecarea săracilor şi să îndepărteze judecata săracilor poporului meu, ca văduvele să devină prada lor şi să-i jefuiască pe orfani.

3. Que fareis vós no dia do ajuste de contas, e da tempestade que virá de longe? Junto de quem procurareis auxílio, e onde deixareis vossas riquezas?

3. „Ce veţi face în ziua vizitării, când devastarea va veni de departe? La cine veţi alerga după ajutor şi unde veţi lăsa măreţia voastră?

4. A menos que vos curveis entre os cativos, tombareis entre os mortos. Apesar de tudo, sua cólera não se aplacou, e sua mão está prestes a precipitar-se.

4. Vor îngenunchia printre prizonieri şi vor cădea printre cei ucişi. Cu toate acestea, mânia Domnului nu se potoleşte şi braţul lui este încă întins.

5. Ai da Assíria, vara de minha cólera e bastão que maneja o meu furor.

5. Vai de Asíria, toiagul mâniei mele! Nuiaua din mâna lor este indignarea mea.

6. Eu o enviei contra uma nação ímpia, e o lancei contra o povo, o objeto de minha cólera, para que o entregasse à pilhagem e lhe levasse os despojos, e o calcasse aos pés como a lama das ruas.

6. Am trimis-o la un neam făţarnic şi-i voi ordona împotriva poporului mâniei mele, ca să-i prădeze, să-i jefuiască şi să-i facă un loc de călcat cu picioarele ca noroiul de pe drumuri.

7. Mas ele não entendeu dessa maneira, e este não foi o seu pensamento. Ele só pensa em destruir, em exterminar nações em massa.*

7. Dar el nu gândeşte aşa şi în inima lui nu plănuieşte astfel, ci în inima sa este să nimicească şi să distrugă nu puţine popoare.

8. Porque disse: “Porventura meus chefes não são todos eles reis?

8. Căci el zice: «Nu sunt oare toate căpeteniile mele regi?

9. Não teve Calane o destino de Carquemis, Emat, o de Arfad, e Samaria, o de Damasco?*

9. Oare nu este Carchémiş ca şi Calnó? Nu este Arpád ca Hamát? Nu este Damáscul ca Samaría?

10. Assim como minha mão se apoderou dos reinos de falsos deuses, cujos ídolos eram mais numerosos que os de Jerusalém e de Samaria,

10. După cum mâna mea a ajuns în regatele idolilor, unde chipurile lor cioplite erau mai multe decât la Ierusalím şi la Samaría,

11. assim como tratei Samaria e seus falsos deuses, não devo tratar também Jerusalém e seus ídolos?”.*

11. oare după cum am făcut cu Samaría şi cu idolii ei, nu voi face şi cu Ierusalímul şi cu idolii lui?»”.

12. Quando o Senhor tiver terminado a sua obra no monte Sião e em Jerusalém, ele punirá a linguagem orgulhosa do rei da Assíria e seus olhares insolentes. Porque ele disse:

12. Dar, când Domnul va împlini toată lucrarea sa pe muntele Sión şi în Ierusalím, voi pedepsi rodul îngâmfării inimii regelui Asíriei şi splendoarea trufiei ochilor săi,

13. “Foi pela força de minha mão que eu agi, e pela minha destreza, porque sou hábil. Dilatei as fronteiras, saqueei os tesouros e lancei por terra aqueles que estavam no trono.*

13. căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut-o şi prin înţelepciunea mea – pentru că sunt priceput – am mutat hotarele popoarelor, le-am prădat depozitele şi, ca un viteaz, i-am dat jos pe cei care şedeau [pe tronuri];

14. Minha mão tomou como um ninho a riqueza dos povos. Assim como se recolhem os ovos abandonados, eu reuni a terra inteira. Ninguém moveu a asa, nem abriu o bico, nem piou”.

14. ca la un cuib a ajuns mâna mea la bogăţiile popoarelor şi cum strânge cineva ouăle părăsite, aşa am strâns eu tot pământul şi nu a fost nimeni care să bată din aripi sau să-şi deschidă gura şi să ciripească.

15. Acaso o machado se vangloria à custa do lenhador? Ou a serra se levanta contra o serrador? Como se a vara fizesse agitar aquele que a maneja, como se o bastão fizesse mover o braço!

15. Se laudă oare securea împotriva celui care o foloseşte? Se făleşte fierăstrăul împotriva celui care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua l-ar mişca pe cel care o ridică! Ca şi cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn!”.

16. Por isso, o Senhor Deus dos exércitos fará enfraquecer seus robustos guerreiros, e debaixo de sua glória se acenderá um fogo como o de um incêndio.

16. De aceea, Domnul Dumnezeul Sabaót va trimite slăbiciune între cei puternici ai lui şi, sub măreţia lui, va aprinde o ardere ca arderea focului.

17. A luz de Israel se tornará um fogo e seu Santo, uma chama, para queimar e devorar as suas sarças e seus espinhos em um só dia.

17. Lumina lui Israél va deveni foc şi Sfântul lui, o flacără care va arde şi va mistui spinii şi mărăcinii lui într-o singură zi.

18. O esplendor de seu bosque e de seu jardim ele o aniquilará, corpo e alma. (Será como um doente que definha.)

18. Va arde strălucirea pădurii şi a grădinii – suflet şi trup – şi va fi ca un bolnav care leşină.

19. Restarão tão poucas árvores em sua floresta, que um menino poderá contá-las.

19. Ceilalţi copaci din pădurea lui vor fi în număr mic şi un copil va putea să-i scrie.

20. Naquele tempo, o restante de Israel e os remanescentes da casa de Jacó deixa­rão de apoiar-se naquele que os fere, mas se apoiarão com confiança no Senhor, o Santo de Israel.*

20. În ziua aceea, restul lui Israél şi cei scăpaţi din casa lui Iacób nu se vor mai sprijini pe cel care îi lovea, ci se vor sprijini pe Domnul, Sfântul lui Israél, în adevăr.

21. Um resto voltará, um resto de Jacó, para o Deus forte.

21. Un rest se va întoarce, restul lui Iacób, la Dumnezeul cel Puternic.

22. Ainda que teu povo fosse inumerável como a areia do mar, dele só voltará um resto. A destruição está resolvida, a justiça vai tirar a desforra.

22. Căci chiar dacă poporul tău, Israél, ar fi ca nisipul mării, numai un rest din el se va întoarce, căci nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.

23. Essa sentença de ruína o Senhor, Deus dos exércitos, executará no centro de toda a terra.*

23. Şi [nimicirea] hotărâtă, Domnul Dumnezeul Sabaót o va împlini în mijlocul ţării.

24. Por isso, o Senhor, Deus dos exércitos, disse: “Povo meu, que habitas em Sião, não temas o assírio que te castiga com a vara, e brande seu bastão contra ti, como outrora os egípcios.

24. De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul Sabaót: „Nu te teme, poporul meu, locuitori ai Siónului, de Asíria! Aceasta te va lovi cu toiagul şi va ridica împotriva ta nuiaua în acelaşi fel ca Egiptul.

25. Porque dentro de muito pouco tempo meu ressentimento contra vós terá fim e minha cólera o ani­quilará.

25. Căci peste puţin, peste puţin timp, indignarea şi mânia mea se vor împlini spre nimicirea lor”.

26. O Senhor, Deus dos exércitos, vibrará o açoite contra ele como quando feriu Madiã, no penhasco de Oreb, e quando estendeu seu bastão sobre o mar, contra o Egito.*

26. Domnul Sabaót va ridica biciul împotriva lui, cum l-a lovit pe Madián la stânca Hóreb, şi toiagul lui va fi deasupra mării şi se va înălţa în acelaşi fel ca în Egipt.

27. Naquele tempo, o peso que ele te impôs será tirado de teus ombros, e o seu jugo desaparecerá de teu pescoço...”.* Ele avança pelo lado de Remon,*

27. În ziua aceea, va fi îndepărtată povara de pe umerii tăi, va fi sfărâmat jugul de pe grumazul tău, jugul va fi distrus înaintea abundenţei.

28. vai contra Aiat; passou por Magron, e depositou sua bagagem em Macmas;*

28. A venit la Aiát, a traversat prin Migrón, şi-a lăsat lucrurile la Micmáş.

29. transpuseram o desfiladeiro, e acamparam em Gabaá. Ramá está aterrorizada, e Gabaá de Saul, tomada de pânico.

29. A străbătut trecătoarea, a poposit la Ghebá. Ráma s-a înspăimântat şi Ghibéea lui Saul a luat-o la fugă.

30. Levanta tua voz, ó filha de Galim; escuta, Laisa; responde-lhe Anatot.

30. „Înalţă-ţi glasul, Bat-Galím! Ascultă, Laiş! Sărmane Anatót!

31. Madmena está em fuga, e os habitantes de Gabim retiraram-se;

31. Madmená fuge, locuitorii din Ghebím caută refugiu.

32. mais um dia de pouso em Nobe, e depois ele levantará sua mão contra o monte Sião, contra a colina de Jerusalém.

32. Încă o zi se opreşte la Nob, ameninţă cu mâna muntele Fiicei Siónului, colina Ierusalímului”.

33. O Senhor, Deus dos exércitos, com um golpe terrível, abate os ramos, as grandes árvores são cortadas, e as mais altas lançadas por terra;

33. Iată, Domnul Dumnezeul Sabaót taie cu putere ramurile: cele înalte vor fi tăiate şi cele semeţe vor fi date jos!

34. a ramagem da floresta tomba pelo ferro, e o Líbano desaba pela força.*

34. Taie tufişurile pădurii cu securea şi Libánul va cădea sub cel Puternic.