Found 68 Results for: vrut
Absalóm a trimis [vorbă] la Ióab că [vrea] să-l trimită la rege, dar Ióab nu a vrut să vină. A trimis a doua oară, dar nu a vrut să vină. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 29)
Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filisténilor şi au scos apă din fântâna de la Betleém, de la poartă. Au adus-o şi au dat-o lui Davíd, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. (Cartea a doua a lui Samuél 23, 16)
Atunci Ahazía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut. (Cartea întâi a Regilor 22, 50)
Dar Domnul a fost binevoitor cu ei şi a avut milă de ei; şi-a întors faţa spre ei datorită alianţei sale cu Abrahám, cu Isáac şi cu Iacób. Nu a vrut să-i nimicească şi nu i-a îndepărtat de la faţa lui până acum. (Cartea a doua a Regilor 13, 23)
şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manáse şi de care umpluse Ierusalímul: [lucrul acesta] Domnul n-a vrut să-l ierte. (Cartea a doua a Regilor 24, 4)
Atunci, Saul i-a zis celui care-i purta armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur şi să îşi bată joc de mine!”. Dar cel care purta armele nu a vrut pentru că se temea mult. Atunci, Saul a luat sabia şi s-a aruncat în ea. (Cartea întâi a Cronicilor 10, 4)
Atunci, Cei Trei au traversat tabăra filisténilor şi au scos apă din fântâna din Betleém care e la poartă. Au luat-o şi au adus-o la Davíd, dar Davíd nu a vrut să bea, ci a vărsat-o pentru Domnul. (Cartea întâi a Cronicilor 11, 18)
El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni care [şi-au riscat] vieţile şi au adus-o [cu preţul] vieţilor lor?”. Şi nu a vrut s-o bea. Aceasta au făcut Cei Trei Viteji. (Cartea întâi a Cronicilor 11, 19)
În aceeaşi zi, a fost mâhnită în suflet şi a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit şi a zis: „Să nu i se aducă reproşuri tatălui meu şi să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită şi aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrâneţea tatălui meu cu durere în locuința morţilor! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur şi să mă rog Domnului să mor şi să nu mai aud reproşuri în viaţa mea!”. (Cartea lui Tobía 3, 10)
[Tobít] i-a zis: „Mergi sănătos şi teafăr, frate! Nu te supăra pe mine, frate, că am vrut să ştiu adevărul despre familia ta! Se întâmplă că-mi eşti rudă şi dintr-o familie bună şi cinstită. I-am cunoscut pe Ananía şi pe Natán, cei doi fii ai lui Semelías cel Mare. Ei mergeau cu mine la Ierusalím şi se prosternau cu mine acolo şi nu au rătăcit. Fraţii tăi sunt oameni cinstiţi, eşti dintr-un neam bun. Fii binevenit!”. (Cartea lui Tobía 5, 14)
Când au terminat de mâncat şi de băut, au vrut să se culce. L-au luat pe tânăr şi l-au dus în cameră. (Cartea lui Tobía 8, 1)
Au locuit ca străini mai întâi în Mesopotámia, pentru că nu au vrut să asculte de zeii părinţilor lor care erau în ţara caldéilor. (Cartea Iudítei 5, 7)
