Found 25 Results for: crezare
Dar nu dădeam crezare cuvintelor până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Iată, nu mi s-a spus nici jumătate! Tu întreci în înţelepciune şi bunătate renumele pe care l-am auzit. (Cartea întâi a Regilor 10, 7)
Dar nu dădeam crezare cuvintelor până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Iată, nu mi s-a spus nici jumătate din mărimea înţelepciunii tale: tu întreci renumele pe care l-am auzit. (Cartea a doua a Cronicilor 9, 6)
Dacă râdeam pe seama lor, nu dădeau crezare şi nu puteau să facă să cadă lumina feţei mele. (Cartea lui Iob 29, 24)
Freamătă, se agită şi înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiţă. (Cartea lui Iob 39, 24)
Căci drept este cuvântul Domnului şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare. (Cartea Psalmilor 33, 4)
Ionatán i-a dat crezare şi a făcut după cum i-a zis: a trimis armatele, care au plecat spre ţara lui Iúda. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 46)
După ce l-a înarmat pe fiecare cu siguranţa dată nu atât de scuturi şi lănci, cât mai ales prin încurajarea cuvintelor sale frumoase, le-a expus un vis vrednic de crezare, un fel de vedenie care i-a umplut de bucurie pe toţi. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 11)
Buzele [oamenilor] îl vor lăuda pe cel generos cu pâinea şi mărturia frumuseţii sale este [vrednică] de crezare. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 31, 23)
Cine primeşte mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. (Evanghelia după sf. Ioan 3, 33)
Cine vorbeşte de la sine îşi caută propria glorie; însă cel care caută gloria celui ce l-a trimis, acesta este vrednic de crezare şi nu este nedreptate în el. (Evanghelia după sf. Ioan 7, 18)
Şi chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare, pentru că nu sunt numai eu, ci eu şi Tatăl care m-a trimis. (Evanghelia după sf. Ioan 8, 16)
Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 4)
