Found 305 Results for: Zei
Şi i se va răspunde: «Pentru că l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor, care i-a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentru că s-au ataşat de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit. De aceea a făcut Domnul să vină peste ei tot acest rău”. (Cartea întâi a Regilor 9, 9)
Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoréi, hetéi, ferezéi, hevéi şi iebuséi, care nu erau dintre fiii lui Israél, (Cartea întâi a Regilor 9, 20)
care erau din neamurile despre care Domnul le zisese fiilor lui Israél: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi, ca să nu vă plece inimile spre dumnezeii lor!”. De ele s-a alipit Solomón din iubire. (Cartea întâi a Regilor 11, 2)
Când a îmbătrânit Solomón, soţiile i-au înclinat inima spre alţi dumnezei. Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui Davíd, tatăl său. (Cartea întâi a Regilor 11, 4)
Solomón s-a dus după Astárte, zeiţa sidoniénilor, şi după Milcóm, zeul abominábil al celor din Amón. (Cartea întâi a Regilor 11, 5)
Aşa a făcut pentru toate soţiile lui străine care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. (Cartea întâi a Regilor 11, 8)
şi îi poruncise să nu meargă după alţi dumnezei. Însă [Solomón] n-a păzit porunca Domnului. (Cartea întâi a Regilor 11, 10)
Deoarece m-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astártei, zeiţa celor din Sidón, înaintea lui Chemóş, dumnezeul din Moáb, şi înaintea lui Milcóm, dumnezeul fiilor lui Amón, şi deoarece nu au umblat pe căile mele făcând ce este drept înaintea mea şi [păzind] hotărârile şi legile mele cum a făcut Davíd, tatăl lui. (Cartea întâi a Regilor 11, 33)
Ai făcut mai rău decât toţi cei care au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să mă mânii şi m-ai dat la spatele tău. (Cartea întâi a Regilor 14, 9)
Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Aşa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”. (Cartea întâi a Regilor 20, 10)
Atunci Naamán a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri! Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului. (Cartea a doua a Regilor 5, 17)
Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israél au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraón, regele Egiptului, şi pentru că s-au temut de dumnezei străini. (Cartea a doua a Regilor 17, 7)
