Found 2541 Results for: Vin
A pătrunde în cuvinte şi a reflecta asupra lor pentru a cerceta cu atenţie fiecare amănunt este propriu celui care compune istorisirea. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 30)
că nu se cuvine să fie nedreptăţiţi cei care au avut încredere în sfinţenia locului, în seriozitatea şi inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 12)
Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor şi a toată puterea a provocat o arătare măreaţă, încât toţi cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviţi de puterea lui Dumnezeu şi au fost învăluiţi de spaimă şi deznădejde. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 24)
s-a dus la rege, nu ca să devină acuzatorul cetăţenilor, ci urmărind ceea ce este în interesul întregului popor şi al fiecăruia. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 5)
acelea din cauza cărora i-au lovit necazuri mari, fiindcă tocmai aceia al căror fel de viaţă voiau să-l imite şi cu care voiau să se asemene, ei aveau să devină duşmani şi prigonitori. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 16)
Meneláu, luându-l deoparte pe Andrónic, l-a îndemnat să pună mâna pe Onías. Acesta s-a apropiat de Onías şi, încrezându-se în viclenie, i-a întins mâna dreaptă cu jurământ, deşi avea o suspiciune, şi l-a convins să iasă din locul sigur. Atunci, Andrónic l-a ucis îndată, fără să ţină cont de dreptate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 34)
Fiind fără scăpare, Meneláu i-a promis bani mulţi lui Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, ca să-l convingă pe rege. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 45)
Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 18)
Să ne fie suficient că am pomenit acestea! După aceste câteva [cuvinte], trebuie să ne întoarcem la povestire. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 17)
scuipând [din gură carnea], aşa cum se cuvine să facă cei care au tăria să îndepărteze ceea ce nu este permis a gusta, chiar dacă le este dragă viaţa. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 20)
Cei care îl duceau şi-au schimbat îndată bunăvoinţa pe care i-o arătaseră cu puţin înainte în duşmănie, din cauza cuvintelor spuse de el, considerând că sunt nebunii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 29)
Dar tu să nu crezi că eşti nevinovat, căci ai îndrăznit să te lupţi cu Dumnezeu”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 19)