Found 87 Results for: Tată
Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu nuiaua oamenilor şi cu lovituri ale fiilor oamenilor; (Cartea a doua a lui Samuél 7, 14)
Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu; nu voi îndepărta îndurarea mea de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. (Cartea întâi a Cronicilor 17, 13)
El va zidi o casă pentru numele meu. El îmi va fi mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată. Voi întări tronul lui de domnie peste Israél pentru totdeauna». (Cartea întâi a Cronicilor 22, 10)
El mi-a zis: «Fiul tău Solomón, el va zidi casa mea şi curţile mele, căci l-am ales să-mi fie mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată. (Cartea întâi a Cronicilor 28, 6)
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au strangulat!”. (Cartea lui Tobía 2, 3)
Tobía, răspunzând, i-a zis lui Tobít, tatăl său: „Tată, toate câte mi le-ai poruncit le voi face. (Cartea lui Tobía 5, 1)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)
Raguél a sărit în picioare, l-a îmbrăţişat şi a plâns. Apoi i-a zis: „Binecuvântarea să fie cu tine, copile! Eşti [fiul] unui tată cinstit şi bun. O, ce rău nefericit că a fost orbit un om drept şi care dădea de pomană!”. Şi, căzând pe grumazul lui Tobía, fratele său, a plâns. (Cartea lui Tobía 7, 6)
Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”. (Cartea lui Tobía 10, 8)
Tobía a mers către el cu fierea peştelui în mână. I-a suflat pe ochi, l-a prins şi i-a zis: „Ai încredere, tată!”. A pus medicamentul şi l-a ţinut acolo. (Cartea lui Tobía 11, 11)
El i-a zis: „Tată, cât să-i dau ca plată? Nu aş rămâne păgubit nici dacă i-aş da jumătate din bunurile pe care le-am adus cu mine. (Cartea lui Tobía 12, 2)
