Found 226 Results for: Tămâie sfântă

  • Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredinţată. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 2, 21)

  • Deci, dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, (Scrisoarea a doua a sf. apostol Petru 3, 11)

  • Când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă şi cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor, (Apocalipsul sf. apostol Ioan 5, 8)

  • A venit atunci un alt înger şi a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tămâiere şi i s-a dat multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul cel de aur care este înaintea tronului. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 8, 3)

  • Şi fumul de tămâie s-a înălţat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinţilor. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 8, 4)

  • Curtea din afara templului las-o deoparte şi n-o măsura, pentru că a fost dată păgânilor! Ei vor călca în picioare cetatea cea sfântă timp de patruzeci şi două de luni, (Apocalipsul sf. apostol Ioan 11, 2)

  • scorţişoară şi mirodenii, tămâie, miresme şi smirnă; vin şi untdelemn; făină aleasă şi cereale, vite şi oi, cai şi căruţe; sclavi şi suflete de oameni. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 18, 13)

  • Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalímul cel nou, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 21, 2)

  • Şi m-a luat în duh pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalímul, care cobora din cer, de la Dumnezeu. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 21, 10)

  • iar dacă cineva îndepărtează [ceva] din cuvintele cărţii profeţiei acesteia, Dumnezeu va îndepărta partea lui de la pomul vieţii şi de la cetatea cea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta. (Apocalipsul sf. apostol Ioan 22, 19)


“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina