Found 241 Results for: Noastre
Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, tu, care păstrezi alianţa şi îndurarea, să nu ţi se pară puţin lucru toată tulburarea ta care a venit peste noi, peste regii noştri, peste căpeteniile noastre, peste preoţii noştri, peste profeţii noştri, peste părinţii noştri şi peste întregul tău popor din zilele regilor Asíriei şi până astăzi! (Cartea lui Nehemía 9, 32)
Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri nu au împlinit legea ta, nu au fost atenţi faţă de poruncile şi mărturiile tale prin care ai mărturisit împotriva lor. (Cartea lui Nehemía 9, 34)
Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voinţa lor asupra trupurilor noastre şi asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”. (Cartea lui Nehemía 9, 37)
Pentru toate acestea, noi facem o înţelegere fermă în scris. O vor sigila căpeteniile noastre, levíţii noştri şi preoţii noştri. (Cartea lui Nehemía 10, 1)
că nu le vom da pe fiicele noastre popoarelor ţării şi nu le vom lua pe fiicele lor [ca soţii] pentru fiii noştri; (Cartea lui Nehemía 10, 31)
Am tras la sorţi, preoţi, levíţi şi popor, pentru lemnele care trebuiau aduse la casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la timpuri hotărâte, an de an, ca să ardă pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, după cum este scris în lege; (Cartea lui Nehemía 10, 35)
pe întâii născuţi dintre fiii noştri şi dintre animalele noastre, după cum este scris în lege; primiţiile cirezilor şi ale turmelor noastre să le aducem în casa Dumnezeului nostru, la preoţii care slujesc în casa Dumnezeului nostru; (Cartea lui Nehemía 10, 37)
pârga aluatului nostru şi a darului nostru ridicat, roadele oricărui pom, ale mustului şi untdelemnului le vom duce la preoţi, în cămările casei Dumnezeului nostru, şi zeciuiala pământului nostru, la levíţi. Ei, levíţii, să ia zeciuieli în toate cetăţile lucrării noastre. (Cartea lui Nehemía 10, 38)
Mama lui a plâns şi i-a zis lui Tobít: „De ce l-ai trimis pe copilul meu? Nu era el toiagul mâinii noastre când intra şi ieşea dinaintea noastră? (Cartea lui Tobía 5, 18)
Iar Édna i-a spus lui Tobía: „Fiule şi frate preaiubit: [Domnul] să te aducă înapoi şi să-i văd pe copiii tăi şi ai Sárei, fiica mea, cât trăiesc, înainte să mor! În faţa Domnului ţi-o încredinţez pe fiica mea. Să nu o întristezi în toate zilele vieţii tale! Mergi în pace, fiule! De acum, eu îţi sunt mamă, iar Sára, soră. Să ne meargă bine tuturor, la fel, în toate zilele vieţii noastre!”. I-a sărutat pe amândoi şi le-a dat drumul [să plece] sănătoşi. (Cartea lui Tobía 10, 13)
Iată, locuinţele noastre, tot ţinutul nostru, toate câmpiile cu grâne, turmele, cirezile şi toate staulele corturilor noastre stau în faţa ta: foloseşte-te de ele după cum îţi va plăcea! (Cartea Iudítei 3, 3)
Iată, şi cetăţile noastre, şi locuitorii care sunt în ele sunt sclavii tăi! Vino şi intră în ele după cum este bine în ochii tăi!”. (Cartea Iudítei 3, 4)
