Found 974 Results for: Ars
Neputând să se impună asupra lui Onías, a mers la Apolónius din Tars, care în timpul acela era strateg al Celesíriei şi al Feníciei. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 5)
Duşmănia împotriva acestuia a înaintat, aşa încât s-au săvârşit şi omoruri de către cei tocmiţi de Símon. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 3)
Acestea, care fuseseră trimise pentru jertfa lui Hercúle, din cauza celor care le purtau, au fost vărsate pentru pregătirea triremelor. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 20)
A fost primit de Iáson şi de cetate cu măreţie şi a fost întâmpinat cu torţe şi cu strigăte. De aici a mărşăluit spre Fenícia. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 22)
Întâmplându-se acestea, s-au ridicat cei din Tars şi din Málos şi s-au revoltat pentru că [dările] fuseseră date în dar lui Antióhidis, concubina regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 30)
Mulţimea s-a ridicat cuprinsă de mânie. Lisimáh a înarmat trei mii de oameni şi a pornit atacuri nelegiuite sub conducerea unui oarecare Aurános, om înaintat în vârstă, dar şi în nebunie. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 40)
Dar la sfârşit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arabilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit şi urât de toţi ca un renegat de lege, dispreţuit ca un trădător de patrie şi de cetăţeni, a fost alungat în Egipt. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 8)
El, care i-a lăsat pe mulţi neînmormântaţi, a sfârşit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare şi nu a avut parte de mormântul părintesc. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 10)
Alţii, care se adunaseră pe ascuns în peşteri ca să celebreze ziua a şaptea, au fost denunţaţi lui Fílip şi au fost arşi de vii împreună, refuzând să se apere din respect faţă de solemnitatea zilei. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 11)
Era un oarecare Eleazár, un bărbat dintre scribii de frunte, înaintat în vârstă şi foarte frumos la chip. Pe acesta îl forţau să deschidă gura ca să mănânce carne de porc. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 18)
Dar el, socotind cu nobilă înţelepciune, vrednică de vârsta sa şi de autoritatea pe care i-o dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe şi de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să-l trimită imediat în locuința morţilor: (Cartea a doua a Macabéilor 6, 23)
„Nu este demn de vârsta noastră să ne prefacem, în aşa fel încât mulţi dintre tineri, crezând că Eleazár, la nouăzeci de ani, a trecut la [obiceiurile] străinilor, (Cartea a doua a Macabéilor 6, 24)