Found 2688 Results for: înțelepciune A Lui Dumnezeu
Dar eu, slujitoarea ta, când am înţeles toate acestea, am fugit dinaintea lor pentru că Dumnezeu m-a trimis să realizez împreună cu tine lucruri despre care se va mira tot pământul atunci când vor auzi despre ele. (Cartea Iudítei 11, 16)
Căci slujitoarea ta este evlavioasă şi îl slujeşte pe Dumnezeul cerului zi şi noapte. Acum voi rămâne la tine, stăpâne al meu, apoi slujitoarea ta va ieşi în fiecare noapte spre vale, mă voi ruga lui Dumnezeu şi el îmi va spune când au săvârşit păcatul lor. (Cartea Iudítei 11, 17)
Holoférn a zis către ea: „Bine a făcut Dumnezeu, care te-a trimis înaintea poporului pentru a da putere mâinilor noastre şi pierzare celor care îl dispreţuiesc pe stăpânul meu. (Cartea Iudítei 11, 22)
Iudíta a spus de departe celor care păzeau porţile: „Deschideţi, deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu. Dumnezeul nostru să mai facă putere în Israél şi tărie împotriva duşmanilor noştri aşa cum a făcut astăzi!”. (Cartea Iudítei 13, 11)
Apoi ea le-a zis: „Lăudaţi-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudaţi-l, lăudaţi-l pe Dumnezeul care nu şi-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israél, ci i-a distrus pe duşmanii noştri prin mâna mea în noaptea aceasta!”. (Cartea Iudítei 13, 14)
Tot poporul era uluit şi, plecându-se, s-au prosternat înaintea lui Dumnezeu şi au zis: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul nostru, care i-ai dispreţuit în ziua de astăzi pe duşmanii poporului tău!”. (Cartea Iudítei 13, 17)
Nu se va îndepărta speranţa ta din inima oamenilor care îşi vor aminti de puterea lui Dumnezeu până în veci. (Cartea Iudítei 13, 19)
Dumnezeu să-ţi dăruiască cele care sunt spre înălţare veşnică şi să te viziteze cu binefacerile sale, pentru că nu ţi-ai cruţat viaţa în timpul umilirii poporului nostru, ci te-ai împotrivit căderii noastre umblând pe [calea] cea dreaptă a Dumnezeului nostru!”. Şi tot poporul a zis: „Aşa să fie! Aşa să fie”. (Cartea Iudítei 13, 20)
Văzând Ahiór toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israél, a crezut cu putere în Dumnezeu, a fost tăiat împrejur şi a fost adăugat la casa lui Israél până în ziua aceasta. (Cartea Iudítei 14, 10)
Iudíta a adus toate obiectele lui Holoférn pe care i le dăduse poporul şi plasa [împotriva insectelor] pe care o luase ea din camera lui de dormit şi a dat-o lui Dumnezeu ca anatema. (Cartea Iudítei 16, 19)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
