Found 29501 Results for: În
Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieţii sale a zis Adonía cuvintele acestea! (Cartea întâi a Regilor 2, 23)
Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 24)
Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci eşti un om sortit morţii! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianţa Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu”. (Cartea întâi a Regilor 2, 26)
Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Şílo. (Cartea întâi a Regilor 2, 27)
A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. (Cartea întâi a Regilor 2, 28)
Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Loveşte-l şi îngroapă-l! Îndepărtează de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba! (Cartea întâi a Regilor 2, 31)
Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu ştia: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, şi pe Amása, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. (Cartea întâi a Regilor 2, 32)
Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab şi l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu. (Cartea întâi a Regilor 2, 34)
Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár. (Cartea întâi a Regilor 2, 35)
Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă la Ierusalím! Locuieşte în ea şi nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta. (Cartea întâi a Regilor 2, 36)
În ziua când vei ieşi să treci pârâul Cédron, să ştii că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”. (Cartea întâi a Regilor 2, 37)
După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Şiméi la Achíş, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoştinţă lui Şiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 39)