Found 29501 Results for: În
De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 3)
Însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit, credinţa lui i se consideră ca justificare. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 5)
Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: „i s-a considerat lui Abrahám credinţa ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 9)
El a primit semnul circumcíziei ca pe un sigiliu al justificării prin credinţa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el să fie părintele tuturor celor care cred fără să fie circumcişi, ca să li se considere şi lor justificarea, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 11)
şi părintele circumcíziei pentru cei care [provin] din circumcízie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abrahám, pe care a avut-o pe când era necircumcis. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 12)
Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abrahám şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 13)
De fapt, dacă moştenitorii ar fi prin Lege, credinţa ar deveni inutilă, iar promisiunea ar fi anulată. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 14)
De fapt, Legea produce mânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încălcarea ei. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 15)
De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care [provine] din Lege, ci şi pentru cel care [provine] din credinţa lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor – (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 16)
după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 17)
Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 18)
Şi, fără a slăbi în credinţă, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – şi nici la sânul neroditor al Sárei, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 19)