Found 13472 Results for: Îi
să profaneze templul din Ierusalím şi să-l închine lui Zéus din Olímp, iar pe cel din Garizím, după cum ceruseră locuitorii din zonă, lui Zéus cel Ospitalier. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 2)
Prin instigarea venită de la [locuitorii] din Ptolemáis, s-a dat un decret ca în cetăţile greceşti învecinate să se ia aceleaşi măsuri faţă de iudei, ca să ia parte şi ei la ospăţul ritual. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 8)
Au fost aduse două femei care îşi tăiaseră copiii împrejur. Le-au fost atârnaţi la sân pruncii şi au fost purtate prin cetate în public, apoi au fost aruncate de pe ziduri. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 10)
Alţii, care se adunaseră pe ascuns în peşteri ca să celebreze ziua a şaptea, au fost denunţaţi lui Fílip şi au fost arşi de vii împreună, refuzând să se apere din respect faţă de solemnitatea zilei. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 11)
Îi rog pe cei care se apropie de această carte să nu se descurajeze din cauza celor întâmplate, ci să considere că pedepsele nu sunt spre distrugerea, ci spre educarea neamului nostru. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 12)
Era un oarecare Eleazár, un bărbat dintre scribii de frunte, înaintat în vârstă şi foarte frumos la chip. Pe acesta îl forţau să deschidă gura ca să mănânce carne de porc. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 18)
Alegând o moarte glorioasă mai degrabă decât o viaţă de ocară, a mers de bunăvoie la chinurile roţii, (Cartea a doua a Macabéilor 6, 19)
Iar tinerilor le voi lăsa exemplu nobil de a muri de bunăvoie şi cu cinste pentru legile nobile şi sfinte”. Spunând acestea, a mers îndată spre chinurile roţii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 28)
Cei care îl duceau şi-au schimbat îndată bunăvoinţa pe care i-o arătaseră cu puţin înainte în duşmănie, din cauza cuvintelor spuse de el, considerând că sunt nebunii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 29)
Dar el, pe când se sfârşea sub lovituri, a zis suspinând: „În cunoaşterea lui sfântă, Domnul ştie clar că, deşi puteam scăpa de moarte, îndur în trupul meu dureri cumplite din cauza loviturilor de bici; dar în sufletul meu le îndur cu bucurie datorită fricii mele faţă de el”. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 30)
Astfel a trecut din viaţă acest om, lăsând prin moartea lui nu numai tinerilor, ci şi celor mai mulţi din neamul lui un exemplu de nobleţe şi amintire a virtuţii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 31)
S-a întâmplat că şapte fraţi cu mama lor au fost prinşi de rege şi obligaţi – fiind bătuţi cu biciul şi cu vâna de bou – să mănânce carne de porc, care era interzisă de Lege. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 1)
