1. Nu fi gelos pe oamenii răi şi nu dori să fii cu ei!

2. Căci inima lor reflectează la jaf şi buzele lor vorbesc despre dezastru.

3. Prin înţelepciune se construieşte casa şi prin înţelegere se întăreşte.

4. Prin cunoaştere se umplu cămările cu bogăţie preţioasă şi plăcută.

5. Bărbatul înţelept este în putere şi omul cunoaşterii se întăreşte în forţă.

6. Căci prin abilitate îţi faci războiul şi salvarea vine din mulţimea sfetnicilor.

7. Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun, el nu-şi deschide gura la poartă.

8. Cine se gândeşte să facă rău se va chema maestru al planurilor [rele].

9. Planul celui nebun este păcat, iar cel care batjocoreşte este abominábil pentru om.

10. Dacă slăbeşti în ziua strâmtorării, puterea ta se împuţinează.

11. Salvează-i pe cei daţi la moarte şi nu-i lăsa pe cei ce se clatină înaintea uciderii!

12. Nu spune: „Iată, nu am ştiut aceasta!”. Oare cel care analizează inimile nu pricepe? Şi cel ce păzeşte sufletul tău nu ştie? Însă el îi întoarce omului după fapta sa.

13. Mănâncă, fiule, miere, căci este bună şi o picătură este dulce pentru cerul gurii tale!

14. Aşa este, să ştii, înţelepciunea pentru sufletul tău! Dacă ai găsit-o, este un viitor şi speranţa ta nu va pieri.

15. Nu sta la pândă, vinovatule, la locuinţa celui drept şi nu jefui locul odihnei sale!

16. Căci cel drept cade de şapte ori şi se ridică, dar cei vinovaţi se poticnesc în răutate.

17. Când cade duşmanul tău, nu te bucura şi inima ta să nu se veselească atunci când el se poticneşte!

18. Ca nu cumva Domnul să vadă şi să fie rău în ochii săi şi să-şi întoarcă mânia de deasupra lui.

19. Nu te mânia pe cei care fac rău şi nu fi gelos pe cei vinovaţi!

20. Căci nu este viitor pentru cel rău și candela celor vinovaţi se va stinge.

21. Teme-te, fiule, de Domnul şi de rege şi nu garanta pentru cei schimbători!

22. Căci dintr-odată se va ridica dezastrul lor şi distrugerea amândurora, cine o cunoaşte?

23. Şi acestea sunt ale înţelepţilor. Nu este bine a fi părtinitor la judecată.

24. Cel care-i spune celui vinovat: „Tu eşti drept” este blestemat de popoare şi neamurile se indignează împotriva lui.

25. Dar cei care mustră sunt plăcuţi şi asupra lor va veni binecuvântarea binelui.

26. Sărută buzele celui care întoarce cuvinte drepte!

27. Stabileşte afară lucrarea ta şi pregăteşte-ţi [locul] pe câmp, apoi construieşte casa ta!

28. Nu fi un martor zadarnic pentru aproapele tău şi nu înşela cu buzele tale!

29. Nu spune: „Cum mi-a făcut, aşa îi voi face. Îi voi întoarce omului după fapta lui”!

30. Am trecut pe lângă câmpul omului leneş şi pe lângă via omului sărac cu inima.

31. Iată, peste tot creşteau mărăcini, suprafaţa sa era acoperită de urzici, iar zidul de pietre era dărâmat.

32. Eu am privit şi am pus la inimă şi am luat învăţăminte.

33. Puţin să mai dorm, puţin să aţipesc! Puţin să-mi încrucişez mâinile şi să mă culc!

34. Atunci va veni ca un vagabond sărăcirea ta şi lipsa ta, ca un om înarmat.





“O medo excessivo nos faz agir sem amor, mas a confiança excessiva não nos deixa considerar o perigo que vamos enfrentar”. São Padre Pio de Pietrelcina