1. Se zice: «Dacă un bărbat îşi trimite soţia şi ea pleacă de la el şi ajunge să fie a altui bărbat, oare se mai întoarce el la ea?». Oare nu ar fi ţinutul acela profanat? Dar tu te-ai desfrânat cu mulţi prieteni şi vrei să te întorci la mine? Oracolul Domnului.

2. Ridică-ţi ochii spre colinele golaşe şi vezi! Unde nu te-ai culcat? Ai stat înaintea lor pe căi ca arabul în pustiu şi ai profanat ţara cu desfrânările tale şi cu răutatea ta.

3. De aceea au fost oprite ploile îmbelşugate şi ploaie târzie nu a mai fost. Ai avut o frunte de femeie desfrânată şi ai refuzat să te ruşinezi.

4. Oare nu vei striga de acum către mine: «Tatăl meu, prietenul de încredere al tinereţii mele eşti tu»?

5. Va păstra oare mânie pentru totdeauna, o va ţine la nesfârşit? Iată, ai vorbit şi ai făcut relele pe care le-ai putut!”.

6. Domnul mi-a zis în zilele lui Iosía, regele: „Ai văzut ce a făcut apostata de Israél? A mers pe toţi munţii cei înalţi şi sub toţi copacii verzi şi s-a desfrânat acolo.

7. Eu spuneam că după toate aceste fapte ale ei se va întoarce la mine, dar nu s-a întors. Şi a văzut sora ei vicleană, Iúda.

8. Dar am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor în care a comis adulter, pe apostata Israél am alungat-o şi i-am dat act de despărţire; totuşi vicleana Iúda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus şi s-a desfrânat şi ea.

9. Şi, din cauza renumelui desfrânării ei, a profanat ţara şi a săvârşit adulter cu piatra şi cu lemnul.

10. Dar, în ciuda a toate acestea, vicleana ei soră, Iúda, nu s-a întors la mine din toată inima, ci cu înşelăciune – oracolul Domnului”.

11. Apoi Domnul mi-a zis: „Apostata Israél este mai dreaptă în sufletul ei decât vicleana Iúda.

12. Mergi şi strigă aceste cuvinte spre nord şi spune: «Întoarce-te, apostată Israél – oracolul Domnului! Nu-mi va mai cădea faţa împotriva ta, pentru că eu sunt îndurător – oracolul Domnului – şi nu ţin mânie pentru totdeauna.

13. Doar recunoaşte-ţi păcatul că te-ai revoltat împotriva Domnului Dumnezeului tău, că ţi-ai risipit căile după străini sub orice copac verde şi nu aţi ascultat de glasul meu – oracolul Domnului!».

14. Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi – oracolul Domnului –, pentru că eu sunt un soţ pentru voi şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sión!

15. Vă voi da păstori după inima mea şi vă vor păstori cu ştiinţă şi prudenţă.

16. Când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară în zilele acelea – oracolul Domnului –, nu se va mai zice «arca alianţei Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-şi va aminti de ea, nu o vor cerceta şi nu se va mai face.

17. În acel timp, vor numi Ierusalímul «tronul Domnului» şi se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalím, şi nu vor mai umbla după încăpăţânarea inimii lor celei rele.

18. În zilele acelea va veni casa lui Iúda la casa lui Israél şi împreună vor veni din ţinutul de nord spre ţara pe care am dat-o moştenire părinţilor voştri.

19. Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii şi să-ţi dau ţara cea plăcută, moştenirea cea mai frumoasă a neamurilor?». Dar am zis: «Tu mă chemi: ‹Tatăl meu› şi nu te vei abate de la urmarea mea».

20. Într-adevăr, aşa cum este o femeie vicleană faţă de prietenul ei, la fel aţi fost voi vicleni, casă a lui Israél” – oracolul Domnului.

21. Un glas se aude pe colinele golaşe: plânsul suspinelor fiilor lui Israél, căci şi-au sucit căile, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

22. „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi! Eu vă voi vindeca apostaziile voastre”. „Iată-ne, venim la tine, căci tu eşti Domnul Dumnezeul nostru!”.

23. Într-adevăr, înşelăciune sunt colinele şi vuietul munţilor, căci, cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israél.

24. Ruşinea a devorat osteneala părinţilor noştri din tinereţea noastră: turmele lor, cirezile lor, fiii şi fiicele lor.

25. Să zacem în ruşinea noastră şi să ne acopere înjosirea noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până astăzi, şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru!





“É doce o viver e o penar para trazer benefícios aos irmãos e para tantas almas que, vertiginosamente, desejam se justificar no mal, a despeito do Bem Supremo.” São Padre Pio de Pietrelcina