1. Cuvântul Domnului a fost către mine:

2. „Fiul omului, îndreaptă-ți fața către muntele Seír și profețește împotriva lui!

3. Spune-i: așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva ta, munte Seír! Îmi voi întinde mâna asupra ta și te voi da devastării și pustiirii.

4. Voi preface cetățile tale într-o ruină și tu vei fi devastat. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

5. Pentru că ai avut o dușmănie veșnică și i-ai împins pe fiii lui Israél spre sabie în timpul dezastrului și în timpul nelegiuirii de la sfârșit,

6. de aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – te voi face să fii spre sânge și sângele te va urmări. Pentru că nu ai urât sângele, sângele te va urmări pe tine.

7. Voi da muntele Seír devastării și pustiirii și voi nimici din el pe cel care trece și pe cel care se întoarce.

8. Voi umple munții săi cu cei străpunși ai lui; pe colinele tale, în văile și pe pantele tale vor cădea cei străpunși de sabie.

9. Te voi pune să devii o devastare veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul.

10. Pentru că ai zis: ‹Cele două neamuri și cele două țări vor fi ale mele și le voi lua în stăpânire, chiar dacă Domnul este acolo›,

11. de aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – voi face după mânia ta și după gelozia ta pe care le-ai avut când tu i-ai urât pe ei. Și mă voi face cunoscut printre ei când te voi judeca.

12. Vei cunoaște că eu, Domnul, am auzit toate blasfemiile tale pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israél, zicând: ‹Au fost devastați și ne-au fost dați nouă spre hrană›.

13. V-ați mărit împotriva mea cu gura voastră și ați înmulțit cuvintele voastre împotriva mea. Eu am auzit»”.

14. Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Când toată țara se va bucura, te voi face să fii devastat.

15. Cum te-ai bucurat de moștenirea casei lui Israél când a fost devastată, așa îți voi face ție. Vei fi devastat, munte Seír și întregule Edóm. Toți vor cunoaște că eu sunt Domnul”.





“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina