Cartea profetului Barúh, 2
23. voi face să se sfârșească din cetățile lui Iúda și din afara Ierusalímului glasul de bucurie și glasul de veselie, glasul mirelui și glasul miresei și va deveni toată țara de batjocură, fără locuitori»”.
23. voi face să se sfârșească din cetățile lui Iúda și din afara Ierusalímului glasul de bucurie și glasul de veselie, glasul mirelui și glasul miresei și va deveni toată țara de batjocură, fără locuitori»”.
Baruc 2 este un capitol al Vechiului Testament care prezintă o rugăciune penitențială scrisă de profetul Baruc în numele poporului lui Israel, care suferă consecințele exilului în Babilon din cauza neascultării sale față de Dumnezeu. În această rugăciune, Baruc recunoaște păcatele oamenilor și îi cere lui Dumnezeu să aibă milă și să -și ierte păcatele. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în Baruc 2, în ordinea apropierii de capitolul:
Ieremia 14:20: „Recunoaștem, Doamne, platformele noastre, nelegiuirea părinților noștri; căci păcătuim împotriva ta”. Acest verset recunoaște vinovăția poporului Israel pentru păcatele pe care le -au comis împotriva lui Dumnezeu, tema centrală a rugăciunii lui Baruc.
Psalmul 106:6: „Să păcătuim ca părinții noștri, ne angajăm nelegiuire, am fost răi”. Acest verset recunoaște legătura dintre păcatele poporului lui Israel și păcatele strămoșilor lor, așa cum menționează Baruc în rugăciunea lor.
Psalmul 130:3-4: "Dacă tu, Doamne, observi nelegiuirile, Doamne, cine va subzista? Dar iertarea este iertarea, ca să te temi." Acest verset evidențiază natura milostivă a lui Dumnezeu, o temă care este centrală pentru rugăciunea lui Baruc.
Neemia 9:17: „Au refuzat să se supună și nu și -au amintit de minunatele realizări pe care le -au făcut printre ei; i -au întărit gâtul și, în rebeliunea lui, au propus să pună un șef să se întoarcă la sclavia lui. Dar tu ești un Dumnezeu care iertă , Clement și milostivi, târziu în furie și mare în bunătate și nu i -au abandonat. " Acest verset evidențiază natura iertătoare a lui Dumnezeu, o temă importantă în rugăciunea lui Baruc.
Isaia 55:6-7: "Căutați Domnul atâta timp cât se poate găsi, invocați-l în timp ce este aproape. Lasă-l pe cei răi, și omul rău, gândurile Lui și se convertește la Domnul, care va fi simpatizat; Dumnezeul nostru, pentru că este minunat să iertăm ". Acest verset evidențiază importanța căutării lui Dumnezeu și a pocăinței, teme centrale în rugăciunea lui Baruc.
“Deus não opera prodígios onde não há fé.” São Padre Pio de Pietrelcina
