1. „Plecaţi-vă urechea, cerurilor, şi voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2. Să picure ca ploaia învăţătura mea, să se prelingă ca roua spusele mele, ca ploaia măruntă pe verdeaţă şi ca ploaia îmbelşugată pe iarbă!

3. Căci voi invoca Numele Domnului: Daţi glorie Dumnezeului nostru!

4. El este Stânca; lucrarea lui este desăvârşită, căci toate căile lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi nu este în el nedreptate, El este drept şi nepărtinitor.

5. S-au răzvrătit împotriva lui: nu sunt copiii lui cei nelegiuiţi, generaţie încăpăţânată şi pervertită!

6. Aşa răspunzi tu Domnului, popor nebun şi fără pricepere? Nu este el tatăl tău, care te-a creat, te-a făcut şi te-a susţinut?

7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, generaţie după generaţie, întreabă-l pe tatăl tău şi îţi va povesti, pe bătrânii tăi şi îţi vor spune!

8. Când Cel Preaînalt împărţea popoarelor moştenire, când îi împărţea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél.

9. Căci moştenirea Domnului este poporul său, Iacób este partea lui de moştenire.

10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, în dezordinea urletelor singurătăţii; l-a înconjurat, l-a instruit şi l-a îngrijit ca pe pupila ochilor.

11. Ca vulturul care îşi veghează cuibul, zboară deasupra puişorilor lui, îşi deschide aripile, îl ia şi îl poartă pe aripile sale.

12. Numai Domnul l-a călăuzit şi nu era cu el niciun dumnezeu străin.

13. L-a făcut să urce pe înălţimile ţării, l-a hrănit cu roadele pământului, l-a făcut să soarbă miere din stâncă şi untdelemn din rocă de cremene,

14. untul de la vaci şi lapte de la oi, grăsimea mieilor şi a berbecilor din Basán şi a ţapilor, grâul cel mai bun şi i-a dat de băut vin, sânge de strugure.

15. Ieşurun s-a îngrăşat şi a bătut din picior – te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai rotunjit – l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut, a dispreţuit Stânca mântuirii sale.

16. L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini, l-au mâniat cu lucruri abominábile.

17. Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, [dumnezei] noi, veniţi de curând, pe care nu-i ştiau părinţii voştri.

18. Ai neglijat Stânca cea care te-a creat, l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.

19. Domnul a văzut şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale.

20. El a zis: «Îmi voi ascunde faţa de la ei şi voi vedea care le va fi sfârşitul. Căci sunt o generaţie perversă, fii în care nu este adevăr.

21. Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu, m-au mâniat cu deşertăciunile lor; eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor, îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.

22. Căci focul mâniei mele s-a aprins şi va arde până în adâncul Şeólului, va mistui pământul şi roadele lui, va cuprinde de flăcări temeliile munţilor.

23. Voi aduna rele peste ei şi voi termina săgeţile împotriva lor.

24. Vor fi secătuiţi de foame şi vor fi roşi de arsura şi molima distrugătoare. Voi trimite dinţii animalelor împotriva lor şi veninul târâtoarelor din ţărână.

25. Afară vor pieri de sabie şi înăuntru, de groază: şi tânărul, şi fecioara, şi sugarul, şi cel cărunt.

26. Am zis: ‹îi voi nimici; voi şterge amintirea lor de printre oameni,

27. dacă nu m-aş teme de dispreţul duşmanului, ca nu cumva să pretindă şi să zică: ‘mâinile noastre sunt ridicate, şi nu Domnul a făcut toate acestea’›.

28. Căci ei sunt un popor care şi-a pierdut mintea şi nu este în ei pricepere.

29. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar cugeta la aceste lucruri, şi-ar cunoaşte sfârşitul.

30. Cum ar urmări unul o mie şi doi ar fugări zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă Domnul nu i-ar fi predat?

31. Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, până şi duşmanii noştri sunt judecători.

32. Ci viţa lor este din Sodóma şi din câmpiile Gomórei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi, ciorchinii lor sunt amari.

33. Vinul lor este venin de şerpi, otravă cumplită de viperă.

34. Oare nu este el ascuns la mine, sigilat în vistieriile mele?

35. Ale mele sunt răzbunarea şi răsplata când piciorul lor se va clătina. Căci ziua nenoricirii lor se apropie şi ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă».

36. Domnul va judeca poporul său şi va avea milă de slujitorii săi când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit şi că nu mai este nici sclav, nici liber.

37. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca unde căutau refugiu?

38. Ei care mâncau grăsimea jertfelor şi beau vinul jertfei lor de băutură. Să se ridice şi să vă ajute şi ei să fie apărarea voastră!

39. Vedeţi acum că eu, eu sunt şi nu este dumnezeu în afară de mine. Eu fac să moară şi eu fac să trăiască, eu rănesc şi eu vindec şi nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.

40. Căci îmi ridic mâna spre cer şi zic: ‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.

41. Când îmi voi ascuţi fulgerul sabiei şi mâna mea va lua judecata, mă voi răzbuna pe duşmanii mei şi-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.

42. Voi îmbăta săgeţile mele cu sânge şi sabia mea se va hrăni cu carne, cu sângele celor căzuţi şi al captivilor, cu capetele căpeteniilor duşmanului».

43. Tresăltaţi de bucurie, popoare, pentru poporul lui, pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui. Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său”.

44. Moise a venit şi a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El şi Iósue, fiul lui Nun.

45. Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:

46. „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciţi fiilor voştri să le ţină şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.

47. Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viaţa voastră. Datorită acestui lucru vă veţi lungi zilele pe pământul spre care treceţi Iordánul ca să-l luaţi în stăpânire”.

48. Domnul i-a spus lui Moise în aceeaşi zi:

49. „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în ţara Moáb, în dreptul Ierihónului, şi priveşte ţara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!

50. Tu vei muri pe muntele pe care urci şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Áaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

51. pentru că nu aţi avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeş, în pustiul Țin, şi pentru că nu m-aţi sfinţit în mijlocul fiilor lui Israél.

52. Tu vei vedea de departe ţara, dar nu vei intra în ţara pe care o dau fiilor lui Israél”.





“O meu passado, Senhor, à Tua misericórdia. O meu Presente, ao Teu amor. O meu futuro, à Tua Providência.” São Padre Pio de Pietrelcina